Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA

 Rezultatele 941 - 950 din aproximativ 955 pentru PLANTA.

VITACEE

... VITACÉE , vitacee , s . f . ( La pl . ) Familia de plante lemnoase , agățătoare , având ca prototip vița de vie ; ( și la sg . ) plantă

 

VIU

VÍU , VÍE , vii , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Adesea substantivat ) , Care se află în viață , care trăiește ; înzestrat cu viață . 2. Plin de viață , de neastâmpăr ; cu mișcări iuți , vioaie . 3. ( Despre plante ) Viguros , plin de sevă , sănătos , verde . 4. ( Despre sunete ) Răsunător , puternic . 5. ( Despre abstracte ) Intens , puternic . Durere vie . II. S . n . ( Rar )

 

VIVACE

VIVÁCE adj . invar . 1. ( Livr . ) Vioi , ager , plin de vitalitate , de viață . 2. ( Despre plante ) A cărei viață și vegetație durează mai mulți ani , fără a fi nevoie de o nouă însămânțare ;

 

VOLUBIL

VOLÚBIL , - Ă , volubili , - e , adj . 1. Care are ușurință și rapiditate în vorbire , care dispune de un debit verbal bogat , curgător și rapid ; fluent , curgător , locvace ; ( despre manifestări ale oamenilor ) mobil ; prompt ; spontan . 2. ( Despre unele plante ) Care își înfășoară tulpina mlădioasă în jurul unui arac , al unei sfori

 

VOLUBILITATE

VOLUBILITÁTE s . f . 1. Ușurință de a vorbi mult și repede ; locvacitate . 2. Proprietate a unor plante de a - și înfășura tulpina în jurul unui arac , al unei sfori

 

VREJ

VREJ , vrejuri , s . n . Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare ; p . ext . lăstar . [ Pl . și ( m . )

 

XANTOFILĂ

XANTOFÍLĂ s . f . Pigment care se găsește în plante , alături de clorofilă și de caroten , colorând toamna frunzele în galben -

 

XENIE

XENÍE , xenii , s . f . ( Biol . ) Fenomen de dublă fecundare specific plantelor angiosperme , realizat cu polen de la o mulțime de varietăți ale

 

XEROMORF

XEROMÓRF , - Ă , xeromorfi , - e , adj . ( Bot . ; despre unele plante ) Adaptat la

 

ZARZAVAT

ZARZAVÁT , zarzavaturi , s . n . Plante comestibile , cultivate în grădini , de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile ;

 

ZEAMĂ

ZEÁMĂ , zemuri , [ Pl . și : zemi ] s . f . 1. Fiertură de carne sau de legume , constituind un fel de mâncare ; partea lichidă a bucatelor , apa în care fierb . 2. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale ; suc de fructe sau de plante . 3. Nume generic pentru diverse lichide . 4. ( Chim . ; în sintagma ) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă , întrebuințată ca fungicid . [ Var . : zámă s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>