Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRUNCHI

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 103 pentru TRUNCHI.

TEȘI

... TEȘÍ , teșesc , vb . IV . Tranz . A tăia sau a reteza oblic un lemn , un trunchi

 

TIPIE

... TIPÍE , tipii , s . f . ( Reg . ) Colină cu vârful teșit , de forma unui trunchi

 

TOCMĂGEI

TOCMĂGÉI s . m . pl . 1. ( Reg . ) Diminutiv al lui tocmagi . 2. Numele mai multor specii de ciuperci cu corpul subțire și foarte ramificat , care cresc de obicei la baza trunchiurilor unor copaci ( Cavaria ) . - Tocmagi + suf . -

 

TREMURICI

TREMURÍCI , tremuriciuri , ( rar ) s . n . 1. Tremur . 2. Ciupercă necomestibilă , gelatinoasă , tremurătoare , cu spini moi pe fața inferioară , care crește în pădurile de brad , pe trunchiurile putrede ( Tremellodon gelatinosum ) . = Tremura + suf . -

 

TROFEU

... TROFÉU , trofee , s . n . 1. ( În antichitate ) Armura unui dușman învins , așezată de obicei pe un trunchi de copac , în semn de victorie ; p . ext . monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou , pe care se așezau de obicei ...

 

TRONCON

... TRONCÓN , tronconuri , s . n . ( Rar ) Trunchi

 

TRONCONIC

... TRONCÓNIC , - Ă , tronconici , - ce , adj . ( Rar ) Care are forma unui trunchi

 

TULPINĂ

... a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană , care susține ramurile , frunzele , florile și fructele și prin care trece seva la diverse părți ale plantei ; trunchi ; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile și frunzele . 2. Temă a unui cuvânt . 3. Fig . Origine a ...

 

ULUC

... ULÚC , uluce , s . n . 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într - un trunchi de copac sau în piatră , din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul . 2. Canal de lemn sau tablă pus de ...

 

UMĂR

... umeri , ( 1 , 2 , 3 , 4 ) s . m . , umere , ( 5 ) s . n . 1. S . m . Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi . 2. S . m . ( În sintagma ) Umărul obrazului ( sau al feței ) = partea proeminentă , osoasă din mijlocul obrazului ; pomeți . 3. S . m . Partea bombată de lângă gâtul ...

 

VĂCĂLIE

VĂCĂLÍE , văcălii , s . f . 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei , a ciurului și a baniței . 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile , cu consistență lemnoasă , care cresc pe trunchiul arborilor : a ) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă - roșcată ( Fomes pinicola ) ; b ) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere , de culoare brună - negricioasă ( Ganoderma applanatum ) ; c ) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită , cenușie - roșcată , acoperită cu o pieliță subțire și netedă ( Placodes betulinus ) ; d ) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată , albă , apoi brună , cu miros plăcut de anason ( Trametes suaveolens ) . - Veacă ( reg . " văcălie " < sl . ) + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>