Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPRAFAȚA
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 178 pentru SUPRAFAȚA.
LUNGÍME , lungimi , s . f . 1. Mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau fenomenelor ; distanța dintre două puncte ; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare . 2. Timp cât durează ceva ; interval mare de timp ; durată . 3. ( Inform . ; în sintagma ) Lungimea cuvântului = numărul de biți care compun un cuvânt . - Lung + suf . -
LÚSTRU^3 s . n . v . lustră . LÚSTRU^2 , lustri , s . m . Interval de cinci ani . LÚSTRU^1 s . n . Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect ;
LUX ^2 , ( rar ) luxuri , s . n . Nivel de viață excesiv de costisitor . LUX ^1 , lucși , s . m . Unitate de măsură a iluminării , egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen , repartizat uniform pe un metru
... MĂRGINÍ , mărginesc , vb . IV . 1. Tranz . A forma limitele , marginile unui lucru , unei suprafețe etc . , a contura un lucru , o suprafață , a încadra , a delimita . 2. Tranz . și refl . A ( se ) limita , a ( se ) reduce , a ( se ...
MĂTUÍRE , mătuiri , s . f . Operație de prelucrare a suprafeței unui obiect , prin care acesta devine mat ^
MACROSCOPÍE , macroscopii , s . f . Examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafeței unei piese , unui material
... MÁRGINE , margini , s . f . 1. Loc unde se termină o suprafață ; extremitate , capăt al unei suprafețe . 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient ; loc unde se termină o groapă ...
MÁRTOR , - Ă , martori , - e , s . m . și f . 1. Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare , la o discuție , la un eveniment etc . ( și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele ) . 2. Persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare , tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct . 3. Fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel . 4. Probă de referință folosită la experiențele de laborator . 5. ( În sintagma ) Martor de eroziune = înălțime de dimensiuni variabile , care reprezintă restul unei suprafețe atacate de eroziune . [ Var . : ( pop . ) mártur , - ă s . m . și
MENÍSC , meniscuri , s . n . 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă . 2. Curbură a suprafeței unui lichid , care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid . 3. Cartilaj în formă de disc , existent între unele articulații ale
MEPLÁT meplaturi , s . n . Plan intermediar care asigură , în sculptură , tranziția între două suprafețe
MIJLOCÍU , - ÍE , mijlocii , adj . 1. Care se găsește la mijlocul unei linii , al unei suprafețe , al unui spațiu etc . 2. ( Adesea substantivat ) Care este al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; mezin . 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea , calitatea , valoarea etc . ; de mijloc , potrivit , mediu ^2 . 4. ( Sport ; în sintagmele ) Categorie mijlocie ( mare ) ( și substantivat , f . ) = categorie de greutate la box , lupte și haltere , situată între semimijlocie și semigrea . Categorie mijlocie ( mică ) ( și substantivat f . ) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte . - Mijloc + suf . -