Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRIGĂTE

 Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 111 pentru STRIGĂTE.

PUI

... poalele și pe mânecile cămășilor țărănești . 8. Ambarcație mică cu vâsle , folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari . II. Interj . ( De obicei repetat ) Strigăt

 

PUPĂI

PUPĂÍ , pupăiesc , vb . IV . Intranz . ( Despre pupeze ) A scoate strigăte caracteristice

 

RĂGUȘIT

RĂGUȘÍT , - Ă , răgușiți , - te , adj . Care vorbește sau strigă gros , dogit din cauza inflamării laringelui , a coardelor vocale ; hodorogit ; ( despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor ; adesea adverbial ) îngroșat și slăbit . - V.

 

SEDIȚIOS

SEDIȚIÓS , - OÁSĂ , sedițioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care se revoltă împotriva unei autorități , care îndeamnă la răzvrătire , înclinat către răzvrătire , de răzvrătire . Strigăte sedițioase . [ Pr . : - ți -

 

STRIGĂ

... albe pe aripi , asemănătoare cu un cap de mort , care zboară numai în amurg și care , când este prins , scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt

 

STRIGĂT

STRÍGĂT , strigăte , s . n . 1. Cuvânt , șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată ; țipăt , strigare . 2. Anunțare , semnalizare ( cu voce puternică ) ; comandă . 3. Sunet , șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre . 4. Zgomot , larmă de voci ; vociferare . 5. Chemare cu voce tare ( cu rostirea numelui celui chemat ) . 6. Strigătură . - Striga + suf . -

 

STRIGĂTURĂ

... versuri , cu caracter epigramatic , cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental , care se strigă la țară , în timpul executării unor jocuri populare ; chiuitură , strigăt

 

STRIGA

STRIGÁ , strig , vb . I . I. Intranz . 1. A scoate sunete puternice , țipete ; a răcni . 2. ( Despre animale și păsări ) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei . II. 1. Tranz . A spune , a enunța ceva cu glas puternic ; a - și exprima cu glas puternic voința . 2. Intranz . A se răsti la cineva , a - i adresa cuiva vorbe aspre ; a - i vorbi cuiva tare și cu dușmănie . 3. Tranz . A chema ( pe cineva ) cu glas tare să vină , să asculte etc . ( spunându - i numele ) . 4. Tranz . A face cunoscut ceva ( anunțând , vestind cu glas tare ) . 5. Tranz . A se adresa cuiva cu un epitet , a denumi pe cineva ; a porecli . 6. Intranz . A spune strigături la joc ; a conduce jocul prin strigăte și

 

TIO

... TIO interj . ( Pop . ) Strigăt

 

TIUI

TIUÍ , tiuiesc , vb . IV . Tranz . și intranz . A izgoni un animal ( cu strigătul " tio " ) . [ Pr . : ti - u - i ] - Tio + suf . -

 

U

... 2 interj . ( Adesea prelungit sau repetat ) 1. Exclamație care exprimă surpriza , indignarea , regretul sau care constituie o avertizare ( asupra unui pericol ) . 2. ( Însoțit de " iu " ) Strigăt ( de voie bună ) care însoțește chiuiturile . 3. Cuvânt care imită urletul unor animale ( mai ales al lupului ) . - Onomatopee . U ^1 s . m . invar . A ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>