Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SENS
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 299 pentru SENS.
CUNOȘTÍNȚĂ , cunoștințe , s . f . 1. Cunoaștere ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Totalitatea noțiunilor , ideilor , informațiilor pe care le are cineva într - un domeniu oarecare . 3. Persoană pe care vorbitorul o cunoaște . 4. ( Înv . ) Mulțumire , recunoștință . - Cunoaște + suf . - ință ( cu sensul 3 după fr .
... DEÍCTIC , - Ă , deictici , - ce , adj . Care arată , care demonstrează , care întărește un sens
... denótă , vb . I. Tranz . 1. A dovedi ( 2 ) , a vădi , a indica . 2. A exprima un anumit sens
DENOTATÍV , - Ă , denotativi , - e , adj . ( Despre sensul cuvintelor ) Corespunzător denotației ; precis ; comun ,
... DEPĂȘÍ , depășesc , vb . IV . Tranz . 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens ; a lăsa în urmă . 2. A trece peste o anumită limită , a întrece o anumită măsură , un anumit nivel ...
... a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt ( la avioane ) sau de curenții maritimi ( la nave ) . 2. ( Tehn . ) Abatere într - un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială . 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire , servind la tragerile indirecte ...
... intervale mici de timp , urmând mereu unul după altul : repetat , frecvent . DES ^1 - ( Înaintea vocalelor și consoanelor sonore , în forma dez - ) Element de compunere cu sens
... DESCENDÉNȚĂ , descendențe , s . f . 1. Înrudire în linie coborâtoare ; filiație . 2. ( Cu sens
DESCIFRÁ , descifréz , vb . I . Tranz . 1. A desluși un text neciteț sau scris într - o limbă străină , cu caractere complicate sau cu semne convenționale . 2. Fig . A înțelege ceva obscur , a - i prinde sensul ; a ghici , a desluși . - Des ^1 - + cifra ( după fr .
DETERMINÁ , determin , vb . I . Tranz . 1. A condiționa în mod necesar , a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt , a unui fenomen ; a cauza , a pricinui . 2. A fixa ( cu precizie ) ; a stabili , a hotărî ( o dată , un termen etc . ) . 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre . 4. ( Despre cuvinte sau propoziții ) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziții . Adverbele determină verbele pe care le
DETERMINÁNT , - Ă , determinanți , - te , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care determină sau este de natură să determine ceva ; hotărâtor . 2. ( Despre cuvinte sau propoziții ; adesea substantivat ) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziții cu care este în legătură , fiind subordonat acestora . II. S . m . Expresie matematică ale cărei elemente sunt așezate sub forma unui tabel și care servește la rezolvarea sistemelor de