Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGE
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 563 pentru LEGE.
ABOLÍ , abolesc , vb . IV . Tranz . A desființa o instituție , o stare sau anumite uzanțe ; a anula în mod legal și oficial o lege , o hotărâre
ABROGÁ , abróg , vb . I . Tranz . A anula o lege , o dispoziție
ABROGÁȚIE , abrogații , s . f . Anulare , suprimare a unei legi , a unui act normativ
ABSENTEÍSM s . n . 1. Absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare , pe care o exploatează printr - un intermediar . 2. Absenteism parlamentar = practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție , constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului , cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor
ABSOLUȚIÚNE , absoluțiuni , s . f . 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată . 2. Iertare a păcatelor , dată de obicei de papă ^2 . [ Pr . : - ți -
ACCESÓRIU , - IE , accesorii , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Obiect , piesă , dispozitiv ) care constituie un element secundar , anex , incidental , complementar . 2. ( Despre drepturi , cereri etc . ) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere , dar legat de acestea și supunându - se ca atare unor condiții de fond și de procedură
ACCIDÉNT accidente , ( 1 - 4 , 6 ) s . n . accidenți , ( 5 ) s . m . 1. Eveniment fortuit , imprevizibil , care întrerupe mersul normal al lucrurilor ( provocând avarii , răniri , mutilări sau chiar moartea ) . 2. ( Fil . ) Însușire trecătoare , neesențială a unui lucru . 3. ( Geogr . ) Neregularitate a solului . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet , fără caracter de lege . 5. ( Muz . ) Alterație . 6. ( Med . ) Fenomen neașteptat care survine în cursul unei
ACÍCLIC , - Ă , aciclici , - ce , adj . 1. ( Despre flori ) Ale cărei organe sunt așezate în spirală . 2. ( Despre substanțe chimice ) Care nu conține atomi legați în ciclu în molecula
ACOLÁDĂ , acolade , s . f . 1. Semn grafic în formă de arc , orizontal sau vertical , prin care se arată că mai multe cuvinte , formule , portative muzicale etc . sunt legate între ele . 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor
... ACOLISÍ , acolisesc , vb . IV . Refl . ( Înv . ) 1. A se lega , a se agăța de cineva , a se ține de capul cuiva cu dușmănie . 2. A nu lăsa din stăpânire ...
ACOLÍT , - Ă , acoliți , - te , subst . 1. S . m . și f . Persoană care urmează , care ajută pe cineva ( într - o acțiune , într - un domeniu de activitate ) . 2. S . m . Slujitor de rang inferior din clerul catolic , având atribuții legate de