Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘI
Rezultatele 91 - 100 din aproximativ 19299 pentru ȘI.
... GERMÁN , - Ă , germani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Denumire generală dată unor popoare indo - europene care au locuit , în antichitate , în centrul , vestul și nordul Europei ; ( și la sg . ) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare . 2. S . m . și f . Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo . 3. Adj . Care aparține Germaniei sau germanilor ...
... HIPOLOGÍE s . f . Ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului , cu descrierea și cu clasificarea speciilor și a raselor de cai , precum și cu metodele de întreținere , de ameliorare și
... JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care ... lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție ...
... JUCÁ , joc , vb . I . 1. Refl . A - și petrece timpul amuzându - se cu diferite jocuri sau jucării ; a se distra . 2. Refl . Fig . A - și bate joc , a nu da importanța cuvenită , a nu lua în serios pe cineva sau ceva ; a glumi . 3 ... A - și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate . 4. Intranz . A participa ca jucător la o competiție sportivă . 5. Intranz . și tranz . ( Pop . ) A dansa . 6. Intranz . Fig . ( Despre lucruri văzute în mișcare ) A se mișca ( sau a da impresia ...
... LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și
... LONGOBÁRD , - Ă , longobarzi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni , care au locuit în antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre , iar în sec . VI s - au stabilit în nordul și în centrul Italiei ; ( și
... aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității ...
... MAȘINÍST , - Ă , mașiniști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( Rar la f . ) Persoană care conduce o mașină ( 1 ) , supraveghează funcționarea ei , o repară etc . ; mecanic . 2. S . m . și f . ( Rar la f . ) Persoană care așază decorurile pe scenă , aprinde și stinge luminile , mânuiește aparatele cu efecte sonore etc . 3. Adj . Care ține de mașini ( 1 ) , care se referă la mașini și
... echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor ; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene ; mecanotehnică . 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor , îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării . 3. Tratat , manual de mecanică ( I 1 , 2 ) . II. Adj . 1. Care aparține mecanicii ( I ) , privitor ... Și adv . ) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism ; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor ; mecanizat . 3. ( Și ...
... MÉNDRE s . f . pl . ( Fam . ; în expr . ) A - și face mendrele ( cu cineva ) = a ) a - și face toate gusturile , a - și satisface capriciile ; a - și face de cap ; b ) a - și
... destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv . 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri ; talie , brâu . 4. ( Înv . ) Mediu ^1 , ambianță . 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni , al unei perioade de timp ; jumătate . 6. ( Înv . și pop . ) Ceea ce are calitatea , valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară . II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop ; ( la pl . ) posibilități ( materiale sau morale ) de care dispune cineva pentru un ...