Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������IE

 Rezultatele 881 - 890 din aproximativ 1630 pentru ������������������IE.

IRUPE

IRÚPE , irúp , vb . III , Intranz . A ieși la iveală sau a se manifesta dintr - o dată și cu putere , a izbucni ; a năvăli , a năpădi ; a intra cu

 

ISTORIC

ISTÓRIC , - Ă , istorici , - ce , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține istoriei , privitor la istorie , istoricesc ; p . ext . care are o importanță deosebită ( în dezvoltarea societății ) . 2. Care se schimbă în cursul timpului . 3. Care corespunde faptelor istoriei , care a existat în realitate , real ^2 . 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică . Metodă istorică . II. 1. S . m . Specialist în domeniul istoriei , autor de opere istorice ; p . restr . istoriograf . 2. S . n . Expunere ( amplă ) a unui fapt , a unui eveniment , etc . , în împrejurările în care s - a produs , în ordinea desfășurării faptelor

 

IUNCHERIE

... IUNCHERÍE s . f . ( Rar ) Calitatea de iuncher ; timpul petrecut ca iuncher . - Iuncher + suf . - ie

 

JETEU

JETÉU , jeteuri , s . n . ( În tricotaj ) Ochi ^1 ( II , 4 ) obținut prin înfășurarea firului o singură dată pe andrea , apucându - l din față spre

 

JIGĂRAIE

... JIGĂRÁIE , jigărăi , s . f . Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui . 2. Câine slab , prăpădit ; jigodie . [ Pr . : - ra - ie

 

JIMBLĂRIE

... JIMBLĂRÍE , jimblării , s . f . ( Înv ) Brutărie . - Jimblar + suf . - ie

 

JITĂRIE

... JITĂRÍE , jitării , s . f . ( Reg . ) 1. Ocupația jitarului . 2. Locuința jitarului . - Jitar + suf . - ie

 

JORDIE

... JÓRDIE , jordii , s . f . Joardă ( 1 ) . [ Var . : ( reg . ) j ? rdie s . f . ] - Joardă + suf . - ie

 

JOS

JOS , JOÁSĂ , joși , joase , adv . , adj . I. Adv . 1. Aproape de pământ , la nivelul pământului ; într - un loc mai puțin ridicat ( decât altul ) . 2. La nivelul locului pe care umblă cineva ; la picioarele cuiva . II. Adj . 1. Care este puțin ridicat de la pământ ; scund . 2. ( Despre terenuri ) Așezat într - un loc mai coborât , în vale ; p . ext . apătos , mocirlos . 3. ( Despre glas și despre sunete muzicale ) Care are o tonalitate coborâtă ; grav , gros , adânc , profund . 4. ( Fiz . ; despre temperatură , presiune etc . ) Scăzut , mic , coborât . 5. ( Fiz . ; despre frecvențe ) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de

 

JOSNICIE

... JOSNICÍE , josnicii , s . f . Faptul de a fi josnic ; ( concr . ) faptă josnică ; mârșăvie , ticăloșie . - Josnic + suf . - ie

 

JUDEȚEAN

JUDEȚEÁN , - Ă , județeni , - e , adj . Care aparține unui județ ( II ) , privitor la un județ . - Județ + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>