Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 8791 - 8800 din aproximativ 8917 pentru UN.

VICE-

VICE - - Element de compunere însemnând " adjunct " , " subordonat imediat " , care servește la formarea unor substantive - nume de grade , de funcții , de titluri sau de persoane care le

 

VICECANCELAR

VICECANCELÁR , vicecancelari , s . m . Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia ; titlu , funcție , deținută de această persoană . - Vice - + cancelar ( după fr . vice -

 

VICEGUVERNATOR

VICEGUVERNATÓR , viceguvernatori , s . m . Locțiitor al unui guvernator în absența acestuia ; titlu , funcție deținută de această persoană . - Vice - + guvernator ( după fr . vice -

 

VICEPREȘEDINTE

VICEPREȘEDÍNTE , - Ă , vicepreședinți , - te , s . m . și f . Persoană care ține locul unui președinte când acesta lipsește ; locțiitor de președinte ; titlu , funcție deținută de această persoană . - Vice - + președinte ( după fr . vice -

 

VICEREGE

VICERÉGE , viceregi , s . m . Persoană care guvernează o colonie sau o provincie ( care depinde de alt stat ) în numele unui rege ; titlu , funcție deținută de această persoană . - Vice - + rege ( după fr . vice -

 

VICIAT

VICIÁT , - Ă , viciați , - te , adj . 1. ( Despre aer ) Devenit impropriu pentru respirație ; stricat , infectat , alterat . 2. ( Jur . ; despre acte , dispoziții , etc . ) Care a devenit nul ( din cauza unor vicii ) . [ Pr . : - ci - at . - Var . : ( înv . ) vițiát , - ă

 

VICIU

VÍCIU , vicii , s . n . 1. defect , cusur , neajuns ( de construcție , de funcționare etc . ) . 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor , clauzelor etc . juridice , care duce la anularea valorii acestora . [ Var . : ( înv . ) víțiu s .

 

VICONTESĂ

VICONTÉSĂ , vicontese , s . f . Soție sau fiică a unui

 

VIDEOFRECVENȚĂ

VIDEOFRECVÉNȚĂ , videofrecvențe , s . f . Fiecare dintre frecvențele cuprinse în spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune . [ Pr . : - de -

 

VIERMĂNAR

VIERMĂNÁR , viermănari , s . m . Insectă de forma unei muște , cu capul de culoare galbenă , care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție ( Sarcophaga

 

VILĂ

VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>