Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUA
Rezultatele 871 - 880 din aproximativ 1408 pentru DOUA.
LACHÉRDĂ , lacherde , s . f . Pălămidă ( cu greutatea de peste două kilograme ) care , după sărare și afumare , este conservată în
... sticlă pe care se așază substanțele ce urmează a fi examinate la microscop . 4. Strat foarte subțire de lichid , liber sau cuprins între doi
LÁMBĂ , lambe , s . f . 1. Lanț care leagă crucea proțapului unui car cu capetele osiei ; vătrai . 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă ; feder . 3. Vergea lată de lemn care se introduce ( cu fiecare jumătate din lățimea ei ) în ulucele a două scânduri pentru a le
LAMELIBRANHIÁT , - Ă , lamelibranhiați , - te , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre moluște ) Cu branhiile în formă de lamele . 2. S . f . ( La pl . ) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral , pe care - l acoperă o cochilie formată din două valve , și cu branhiile în formă de lamele . ( Lamellibranchiata ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din această clasă . [ Pr . : - hi -
LANȚÉTĂ , lanțete , s . f . 1. Instrument chirurgical format dintr - o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite , care folosește la vaccinări , incizii etc . 2. Mic instrument în formă de lopățică , cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de
LANDÓU , landouri , s . n . 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile . 2. Cărucior pentru copiii mici , mare și
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului
LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...
LEONÍN^1 , - Ă , leonini , - e , adj . ( Livr . ) Care aparține leului ^1 , privitor la leu ; ca al leului . LEONÍN^2 , - Ă , leonini , - e , adj . Versuri leonine ( În sintagma ) = versuri ale căror emistihuri rimează . Rimă leonină = rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare . [ Pr . : - le -
LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la
LÍNIE , linii , s . f . 1. Trăsătură simplă și continuă ( de forma unui fir ) făcută pe o suprafață cu tocul , cu creta , cu creionul etc . 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită , o direcție sau leagă ( pe o hartă , pe un plan etc . ) diferite puncte în spațiu . 3. ( Fam . ) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru ; liniuță . 4. Riglă . 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești , egală cu a zecea parte dintr - un deget . 6. ( În loc . ) În linie = în șir drept , în rând , în aliniere . 7. ( Livr . ) Rând de cuvinte într - o pagină scrisă . 8. Succesiune , serie a strămoșilor sau a descendenților ; filiație . 9. Sistem ( sau parte a unui sistem ) de fortificații , de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu , a unui punct strategic etc . 10. ( Adesea urmat de determinări care arată felul ) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile , tramvaiele sau metrourile ; porțiune delimitată dintr - o asemenea rețea . 11. Itinerar , traseu ( al unui serviciu de transport ) . 12. Ansamblu de fire , de cabluri etc . care fac legătura între două sau mai multe puncte . 13. ( ...