Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SAU

 Rezultatele 8401 - 8410 din aproximativ 11584 pentru SAU.

NENOROCI

... NENOROCÍ , nenorocesc , vb . IV . Tranz . și refl . A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit , a ( - și ) pricinui un mare rău , o mare suferință , un mare necaz ; a ( - și ) distruge viața ...

 

NENOROCIT

... mare necaz , o mare suferință ; ( om ) nefericit . 2. Adj . ( Despre situații ) Care inspiră milă , tristețe ; vrednic de plâns , dureros , trist , jalnic . 3. Adj . Care aduce sau

 

NEOCUPAT

... Despre un teritoriu , oraș etc . ) Care nu este cucerit de o armată străină , care nu este stăpânit de o putere străină . 2. ( Despre bunuri mobile sau

 

NEOFIT

... care a îmbrățișat de curând o nouă religie , abandonând credința veche ; p . ext . persoană care a aderat de curând la o cauză sau

 

NEOGRAMATIC

... NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2 ...

 

NEOHEGELIANISM

... s . n . Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec . XIX , care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel . Sau

 

NEOLOGISM

... NEOLOGÍSM , neologisme , s . n . Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau

 

NEOPLAZIC

... NEOPLÁZIC , - Ă , neoplazici , - ce , adj . ( Med . ) Care se referă la neoplazie sau

 

NEORÂNDUIALĂ

... NEORÂNDUIÁLĂ , neorânduieli , s . f . 1. Lipsă de organizare sau de disciplină ; dezordine , debandadă ; p . ext . agitație , revoltă , răscoală ; ( faptă care constituie o ) încălcare a legii , neregulă , abuz . 2. Lipsă de ordine ; dezordine ...

 

NEORÂNDUIT

... NEORÂNDUÍT , - Ă , neorânduiți , - te , adj . ( Rar ) Care nu este orânduit , organizat sau

 

NEPĂTRUNS

... NEPĂTRÚNS , - Ă , nepătrunși , - se , adj . 1. Care nu este sau nu poate fi pătruns , străbătut ; impenetrabil ; spec . prin care nu răzbate lumina ; întunecat , întunecos ; p . ext . des . 2. Fig . Care nu poate fi pătruns cu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>