Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMIT

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 139 pentru PRIMIT.

LEAFĂ

LEÁFĂ^2 , lefuri , s . f . 1. Salariu . Soldă pe care o primesc soldații mercenari . LEÁFĂ^1 , lefi , s . f . ( Pop . ) 1. Partea scobită a unei linguri ; găvan . 2. Tăișul , lama sapei , a bărzii , a

 

LUMINAT

LUMINÁT^2 , - Ă , luminați , - te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu , o calitate ) Înălțat , mărit , slăvit . - LUMINÁT^1 s . n . Faptul de a lumina . - V.

 

LUX

LUX ^2 , ( rar ) luxuri , s . n . Nivel de viață excesiv de costisitor . LUX ^1 , lucși , s . m . Unitate de măsură a iluminării , egală cu iluminarea unei suprafețe care primește un flux luminos de un lumen , repartizat uniform pe un metru

 

MANDAT

MANDÁT , mandate , s . n . 1. Împuternicire ( contractuală ) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei ; act prin care se dă această împuternicire ; procură . 2. ( Jur . ) Dispoziție , ordin . 3. Serviciu poștal prin care cineva poate expedia o sumă de bani pentru a fi remisă destinatarului ; p . ext . formular completat în acest scop , pe baza căruia se face transmiterea sumei ; sumă de bani expediată sau primită

 

MANDATAR

MANDATÁR , - Ă , mandatari , - e , s . m . și f . Persoană căreia i s - a încredințat un mandat ( 1 ) , care a primit o împuternicire ;

 

MARCĂ

MÁRCĂ^4 , mărci , s . f . ( adesea determinat prin " poștală " ) Mic imprimat emis de stat și care , aplicat sau tipărit pe scrisori , pe unele colete etc . , servește drept plată anticipată a transportului poștal . MÁRCĂ^3 , mărci , s . f . 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră , aflate sub guvernare militară . 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală , în care pământul arabil rămâne proprietate privată . MÁRCĂ^2 , mărci , s . f . Unitate monetară principală în unele țări europene . MÁRCĂ^1 , mărci , s . f . 1. Semn distinct aplicat pe un obiect , pe un produs , pe un animal etc . pentru a - l deosebi de altele , pentru a - l recunoaște etc . 2. Fisă de metal cu număr de ordine , cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite . 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb , așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie , pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire . 4. Fig . Semn distinctiv , trăsătură specifică , însușire caracteristică ;

 

MEDITAT

MEDITÁT , - Ă , meditați , - te , adj . ( Despre elevi ) Care a primit lecții ( particulare ) în afara orelor de curs ; preparat ^2 . - V.

 

MERITA

MERITÁ , mérit , vb . I . Tranz . A fi vrednic de răsplată sau de pedeapsă potrivit cu faptele sale ( bune sau rele ) ; a avea dreptul să primească o răsplată ( bună sau rea ) ; a i se cuveni , a

 

MIRAZ

MIRÁZ^2 s . n . ( Reg . ) Lucru care produce mirare ; minunăție . MIRÁZ^1 , mirazuri , s . n . ( Înv . și reg . ) Moștenire ( lăsată sau primită ) . [ Var . : mereáz s .

 

MIROS

MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :

 

NEADMISIBIL

NEADMISÍBIL , - Ă , neadmisibili , - e , adj . Care nu poate fi admis , primit , acceptat ; inadmisibil . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>