Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTREG

 Rezultatele 81 - 90 din aproximativ 228 pentru ÎNTREG.

DEPLIN

... DEPLÍN , - Ă , deplini , - e , adj . , adv . 1. Adj . Întreg , complet ^2 ( 1 ) ; desăvârșit , perfect . 2. Adv . De tot , în întregime , pe de - a - ntregul , complet . ( Pop . ) Așa cum trebuie , cum se cuvine ...

 

DESCHEIA

... din butonieră , a face să nu mai fie încheiat . 2. Refl . ( Despre obiecte compuse din bucăți ; p . ext . despre bucățile care alcătuiesc un întreg

 

DINTRE

... de același fel ) Printre , între , din . Dintre sute de elevi . 3. ( Introduce un atribut exprimând o corelație sau o alternanță ) Între . Raportul dintre parte și întreg . 4. ( Introduce un atribut care indică răstimpul dintre două momente cunoscute ) Situat între . . Momentul dintre noapte și zi . 5. ( Introduce un atribut care exprimă un ...

 

DISCREȚIONAR

DISCREȚIONÁR , - Ă , discreționari , - e , adj . ( Despre puteri , prerogative , acte etc . ) Care acționează , se exercită așa cum consideră cineva , fără a fi prevăzut și îngăduit de lege ; care are prin lege întreaga libertate de acțiune . [ Pr . : - ți -

 

DISLOCA

DISLOCÁ , dislóc , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) mișca din locul unde se afla , a ( se ) deplasa , a ( se ) desprinde ( din întregul din care face

 

DISTRIBUTIVITATE

DISTRIBUTIVITÁTE s . f . Proprietate a unei operații matematice sau logice de a putea fi efectuată separat asupra diferiților termeni dintr - o expresie , rezultatul astfel obținut fiind același ca și în cazul când operația ar fi fost aplicată întregii

 

DUNETĂ

DUNÉTĂ , dunete , s . f . Parte mai înaltă de la pupa unei nave ( unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului

 

EȘALONA

... EȘALONÁ , eșalonez , vb . I . Tranz . 1. A dispune , a repartiza un întreg

 

ECUMENIC

ECUMÉNIC , - Ă , ecumenici , - ce , adj . Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici

 

EPUIZARE

EPUIZÁRE , epuizări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) epuiza ; terminare , isprăvire . 2. Operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții . 3. Pierdere a capacității funcționale a unui organ , a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive ; extenuare , oboseală , uzură [ Pr . : - pu -

 

ESEU

ESÉU , eseuri , s . n . 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice , literare sau științifice , compus cu mijloace originale , fără pretenția de a epuiza problema . 2. ( Sport ; la rugbi ) Încercare . 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>