Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN
Rezultatele 7881 - 7890 din aproximativ 8917 pentru UN.
SEISMONASTÍE , seismonastii , s . f . Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de lovire sau de scuturare . [ Pr . : se -
... SEJÚR , sejururi , s . n . Vacanță , concediu pe care cineva îl petrece ( cu concursul unei organizații turistice ) într - o stațiune , pe un
SELECȚIONÉR , - Ă , selecționeri , - e , s . m . și f . Persoană autorizată și competentă care triază sportivii în scopul alegerii celor mai valoroși pentru constituirea unor echipe ( naționale ) participante la o competiție . [ Pr . : - ți -
SELENÍT^2 , seleniți , s . m . ( Livr . ) Locuitor imaginar din Lună . SELENÍT^1 , seleniți , s . m . Varietate de ghips semitransparent , de culoare galben - aurie , cu luciu mătăsos - sidefos , utilizată pentru confecționarea unor obiecte
SELENOSTÁT , selenostate , s . n . Instrument care urmărește automat mișcările Lunii , trimițându - i imaginea în aceeași direcție cu ajutorul unui sistem de
SELSÍN , selsine , s . n . Mașină electrică mică folosită ca traductor pentru transmiterea la distanță a deplasărilor unghiulare ale unor organe de
SEM , seme , s . n . ( Lingv . ) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui
SEMAFORÍST , - Ă , semaforiști , - ste , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu întreținerea sau cu mânuirea unui
SEMANTÉM , semanteme , s . n . ( Lingv . ) Unitate de bază a cuvântului , în cadrul unei familii lexicale ( egală , de obicei , cu rădăcina cuvântului ) , considerată ca purtătoare a sensului
SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2. ( Log . ) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat . II. Adj . Care ține de semantică ( I 1 ) , care se referă la sensurile cuvintelor ;
SEMANTÍSM s . n . Semantică ( I 1 ) ; p . ext . înțelesul , sensul unui