Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELE

 Rezultatele 771 - 780 din aproximativ 1012 pentru CELE.

RAC

RAC , raci , s . m . 1. Crustaceu comestibil acoperit cu o carapace tare , de culoare neagră - verzuie , care devine roșie la fiert , cu abdomenul inelat , cu cinci perechi de picioare , dintre care cea din față este în formă de clește ( Astacus fluviatilis ) . 2. ( Art . ) Numele unei constelații în dreptul căreia Soarele ajunge la solstițiul de vară . 3. Nume dat unor unelte care prind sau agață ca picioarele racului ( 1 ) : a ) dispozitiv folosit pentru fixarea coloanei de țevi de pompare în coloana de exploatare a unei sonde ; b ) dispozitiv folosit la prinderea și readucerea la suprafață a unor piese scăpate sau rămase accidental în gaura de sondă . 4. Ustensilă de uz casnic , confecționată din oțel , ascuțită și prevăzută cu un mâner , cu care se extrag dopurile din sticlele înfundate ; tirbușon . 5. ( Med . ; pop . )

 

RACHIER

... RACHIÉR , rachieri , s . m . ( Înv . ) Cel

 

RADIATIV

RADIATÍV , - Ă , radiativi , - e , adj . 1. Care ține de radiație , care se referă la radiație . 2. Însoțit de emisia unei radiații . 3. Care privește raportul dintre cantitatea de căldură primită și cea cedată de pământ într - o perioadă determintă . [ Pr . : - di -

 

RADIO

RÁDIO^2 , radiouri , adj . invar . , s . n . I. Adj . invar . 1. Referitor la radioreceptoare . 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio ^2 ( 2 ) . 3. Referitor la radiația electromagnetică , de radiație electromagnetică . II. S . n . 1. Instalație de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice , cuprinzând aparatele de emisiune și pe cele de recepție . 2. Spec . Aparat de recepție radiofonică ; radioreceptor . 3. Sistemul și activitatea de difuzare a programelor de știri , de muzică etc . prin radio ^2 ( 2 ) . 4. Instituție care dirijează și coordonează problemele referitoare la radio ^2 ( I , 3 ) [ Pr - - di - o ] RÁDIO^1 - - Element de compunere care indică referirea unei mărimi , a unui aparat etc . la radiația electromagnetică și care servește la formarea unor substantive . [ Pr . : - di -

 

RAGILĂ

RÁGILĂ , ragile , s . f . 1. Instrument format dintr - o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat , ca să se aleagă partea cea mai fină . 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a - i apăra de mușcătura

 

RAMAZAN

... RAMAZÁN s . n . 1. A noua lună a anului musulman ; postul cel mare , cu o durată de o lună , în timpul căruia musulmanii postesc de la răsăritul până la apusul Soarelui ; p . gener . post . 2. ( Fam . ) Stomac ...

 

RE

RE ^1 - Element de compunere cu sens iterativ , care servește la formarea unor verbe , a unor adjective și a unor substantive . RE ^2 s . m . invar . ( Muz . ) 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei ; nota corespunzătoare acestui sunet . 2. A treia coardă a unei

 

REÎMBĂRBĂTA

... REÎMBĂRBĂTÁ , reîmbărbătez , vb . I . Tranz . A insufla cuiva din nou încredere , a încuraja , a însufleți din nou pe cel

 

REȚEA

REȚEÁ , rețele , s . f . 1. Împletitură de fire de ață , de sfoară , de sârmă etc . , lucrată cu ochiuri mari ; plasă , fileu ; p . ext . țesătură rară imitând acest fel de împletitură . 2. Obiect făcut din rețea ( 1 ) . 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată , întinsă între stâlpi susținători . 4. Sistem de conducte , galerii , străzi , drumuri etc . cu multe ramificații și întretăieri . 5. ( Fiz . ) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele ; obiect situat la întretăierea acestor sisteme . 6. ( În sintagma ) Rețea hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu . 7. Ansamblu de instituții , de școli etc . răspândite într - o localitate , într - o regiune etc . 8. ( Zool . ) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor , asemănător cu un fagure , cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor ;

 

RECALIBRARE

RECALIBRÁRE , recalibrări , s . f . Acțiunea de a recalibra și rezultatul ei ; operație prin care se realizează cu precizie piese identice și care se pot schimba între ele , dar cu dimensiuni diferite de cele obținute la calibrarea inițială . - V.

 

RECORD

RECÓRD , recorduri , s . n . Rezultat realizat într - o competiție sportivă oficială , a cărui valoare reprezintă cea mai bună performanță , omologată de o persoană juridică ; p . gener . realizare maximă , performanță supremă obținută într - un domeniu de activitate , într - o acțiune

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>