Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUNTEȚI
Rezultatele 711 - 720 din aproximativ 5852 pentru SUNTEȚI.
SÉRIE , serii , s . f . 1. Înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi ; succesiune neîntreruptă de lucruri , de fapte etc . de același fel , care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel ; șir ; p . ext . mulțime , sumă . 2. Expresie matematică formată dintr - o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus . 3. ( Chim . ) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului . 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într - un număr mare de exemplare de același tip . 5. Complex de straturi care s - au depus în timpul unei epoci geologice . 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr - o trăsătură
... SESIZÁBIL , - Ă , sesizabili , - e , adj . Care poate fi perceput prin simțuri , care poate fi
SFÂRȘÍT^2 , - Ă , sfârșiți , - te , adj . 1. Care a fost dus până la capăt ; terminat . 2. Care a fost epuizat , consumat . 3. Istovit peste măsură , cu puterile sleite . - SFÂRȘÍT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) sfârși ; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva ; moment final ; fine . 2. Moarte . 3. ( Înv . ) Scop , țintă . [ Var . : ( reg . ) fârșít s .
SÍLIȘTE , siliști , s . f . 1. Denumire dată în evul mediu , în țările române , locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat ; vatra satului . 2. ( Pop . ) Loc necultivat , bun pentru cultura cerealelor , sau loc plantat cu pomi ( în apropierea sau în vatra
SÍLNIC , - Ă , silnici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se face în silă , de nevoie ; care este impus , forțat , silit ^2 ( 1 ) . 2. Greu de suportat , apăsător , penibil . 3. Care este nenatural ; forțat . 4. Dificil , greoi , anevoios . II. S . m . și f . ( Rar la f . ) Numele a două plante erbacee din familia labialelor , cu tulpina târâtoare , cu flori albastre sau violete , ale căror flori și frunze se întrebuințează în medicina populară ( Glechoma hederaceum și
SIMȚÍRE , simțiri , s . f . 1. Faptul de a simți ; sensibilitate ( 1 ) . 2. Trăire afectivă , afect , sentiment . 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui , fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale . 4. ( Înv . și pop . ; și în sintagma simțire de sine ) Bun - simț , bună -
SIMÉTRIC , - Ă , simetrici , - ce , adj . 1. ( Despre lucruri sau forme ) Care prezintă simetrie ( 1 ) , care se caracterizează prin simetrie , ale cărui părți sunt așezate cu simetrie ; ( despre elemente care alcătuiesc un tot ) care este așezat într - o anumită ordine ; cu simetrie ( 1 ) . 2. Spec . ( Mat . ; despre două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite ; p . ext . despre două figuri geometrice ) Care prezintă simetrie (
... SIMETRÍE , simetrii , s . f . 1. Proprietate a unui ansamblu spațial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente și de a prezenta , pe această bază , anumite regularități ; proporționalitate , concordanță , armonie între părțile unui tot , între elementele ... opuse ale ) unui tot . 2. Spec . Proprietate a două puncte aparținând aceleiași figuri geometrice sau la două figuri diferite de a fi așezate la aceeași distanță de un plan , de o dreaptă sau de un punct ; proprietate corespunzătoare a două figuri geometrice ; proprietate a ...
... f . 1. Potrivire , asemănare , identitate ( între două lucruri sau două acțiuni ) . 2. ( Fiz . ; Tehn . ) Proprietate a două fenomene de a putea fi puse într - o corespondență parțială sau totală , astfel încât valorile mărimilor caracteristice unuia dintre fenomene să poată fi
SIMPATÍE , simpatii , s . f . 1. Atracție , înclinare , afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva ; afecțiune ; p . ext . obiectul acestui sentiment . 2. ( Fam . ) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste . 3. ( Med . ) Legătură , raport dintre ( două ) organe simetrice care face ca , atunci când unul este afectat , să sufere și celălalt . Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin
SINCRETÍSM , sincretisme , s . n . 1. Îmbinare de elemente eterogene aparținând unor arte diferite ( literatură , muzică , dans etc . ) , caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii , când diferitele arte nu erau încă diferențiate . 2. ( Fil . ) Amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat ( ignorându - se deosebirile dintre