Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPERIOR
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 380 pentru SUPERIOR.
CĂPÚTĂ , căpute , s . f . 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului ; căputătură . 2. Partea de deasupra a labei piciorului , opusă tălpii . - Et .
CAȘURÁRE s . f . Acoperire prin lipire a feței unei coli de hârtie sau de carton cu o coală de hârtie de calitate superioară , cu o coală de celofan etc . , eventual ornamentată , pentru a - i da un aspect mai frumos ; cașare (
CABERNÉT subst . Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare neagră - albăstruie , cultivat pentru producerea vinurilor roșii de calitate
CALIFICÁ , calífic , vb . I . 1. Refl . și tranz . A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate ( împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri ) . 2. Refl . A obține ( în urma rezultatelor favorabile ) dreptul de a participa la o etapă superioară într - o competiție sau într - o probă sportivă , culturală etc . 3. Tranz . A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate ; a caracteriza ; a
CÁMGARN s . n . Stofă de calitate superioară , din fire netede de lână , cu o țesătură
CAMPANÍLĂ , campanile , s . f . 1. Clopotniță în formă de turn înalt , construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei ( caracteristică arhitecturii italiene din sec . XI - XVI ) . 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu , în care se află un clopot , un orologiu
CANÓNIC^2 , - Ă , canonici , - ce , adj . În conformitate cu canoanele , privitor la canoane ; canonial . CANÓNIC^1 , canonici , s . m . Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal ; superiorul unei catedrale . [ Acc . și :
CAP ^2 , capuri , s . n . Parte de uscat care înaintează în mare ; promontoriu . CAP ^1 , ( I , III ) capete , s . n . , ( II ) capi , s . m . I. S . n . 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o parte a constelației balaurului . II. S . m . Căpetenie , șef , conducător . III. S . n . 1. Vârf ( al unui obiect ) . 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva . 3. Partea de dinainte ; început , frunte . În capul coloanei . 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru ; capăt ; ( cu sens temporal ) sfârșit . 5. Bucățică ruptă dintr - un obiect ; p . ext . lucru de mică importanță . 6. ( În sintagma ) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă ...
CAPITÉL , capiteluri , s . n . Partea superioară , mai groasă ( și ornată ) , a unei coloane sau a unui pilastru , care face legătura între fusul coloanei și
... CÁRDIE , cardii , s . f . Orificiul superior
... CARNIÁN , - Ă , carnieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Primul etaj al triasicului superior