Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STEA
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 561 pentru STEA.
INTERVENȚIONÍSM s . n . Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat ( cu scopul de a - l subordona sau de a schimba orânduirea ) . [ Pr . : - ți -
LIBERTÁTE , libertăți , ( 4 ) s . f . 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință ; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii ( și stăpânirii ) legilor de dezvoltare a naturii și a societății . 2. Starea unei persoane libere , care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat . 3. Independență , neatârnare ( a unui stat față de o putere străină ) . 4. ( De obicei la pl . ) Drepturi
LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de
MEDIÁȚIE , mediații , s . f . Acțiunea de a media ; mediere , mijlocire ; intervenție a unui stat , a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state , luând parte la tratative și uneori formulând propuneri . [ Pr . : - di -
NÓTĂ , note , s . f . 1. Însemnare , înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune ; text scris care conține o scurtă însemnare , un comentariu . 2. ( Mai ales la pl . ) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific , cuprinzând informații suplimentare de amănunt , referințe bibliografice etc . , trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat . 3. Comunicare ( scrisă ) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme , face anumite propuneri , protestează asupra lezării unor interese etc . 4. Socoteală scrisă , document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate , pentru consumații ; document prin care se dispune livrarea unor sume , bunuri , care servește la înregistrarea unor operații contabile etc . 5. Calificativ care reprezintă , printr - o cifră sau o mențiune specială , aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev , a unui student , a unui candidat , notat de către profesor , de către membrii unui juriu etc . 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale , indicând înălțimea și durata lor ; sunet care corespunde acestui semn . 7. Fig . Nuanță , însușire , trăsătură caracteristică , semn distinctiv ;
OCUPÁȚIE , ocupații , s . f . 1. ( Luare temporară în ) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat ; cucerire . 2. Îndeletnicire , treabă , activitate ;
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
... desfășurare , a face să înceteze , să stea pe loc ; a stăvili , a curma . 2. Intranz . și refl . A sta pe loc ; p . ext . a întârzia , a poposi , a zăbovi . 3. Tranz . A reține pentru sine , a ...
PÍTIC^1 , pitice , adj . Jocuri pitice ( În sintagma ) = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi , în Grecia antică , în cinstea zeului Apolo . PITÍC^2 , - Ă , pitici , - ce , subst . , adj . 1. S . m . și f . Individ care aparține unor populații din Africa centrală , cu statura mult inferioară celei mijlocii , pigmeu ; persoană a cărei statură este ( foarte ) mică , datorită unor tulburări endocrine , unor carențe alimentare etc . ; p . gener . persoană de statură ( foarte ) mică . 2. S . m . Fig . Om lipsit de calități , de merite , de valoare ; pigmeu . 3. S . f . ( Astron . ; în sintagmele ) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale , caracterizată printr - o densitate mare , luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă . Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale , caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică . 4. Adj . ( Despre oameni și animale ) De statură foarte mică , scund ,
POLÍTIC , - Ă , politici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Știința și practica de guvernare a unui stat ; sferă de activitate social - istorică ce cuprinde relațiile , orientările și manifestările care apar între partide , între categorii și grupuri sociale , între popoare etc . în legătură cu promovarea intereselor lor , în lupta pentru putere etc . ; orientare , activitate , acțiune a unui partid , a unor grupuri sociale , a puterii de stat etc . în domeniul conducerii treburilor interne și externe ; ideologie care reflectă această orientare , activitate , acțiune . 2. Tactică , comportare ( abilă ) folosită de cineva pentru atingerea unui scop . II. Adj . 1. Care aparține politicii ( I ) , care se referă la politică , de politică ; politicesc ^1 . 2. Care are sau care exprimă o comportare abilă ; dibaci ,
... PREGETÁ , préget , vb . I . Intranz . ( Pop . ) A sta pe gânduri înainte de a face ceva ; a șovăi , a ezita , a se codi ; p . ext . a ...