Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PĂDURE

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 161 pentru PĂDURE.

FRATE

FRÁTE , frați , s . m . 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană ( indiferent de sex ) , născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă ; frățâne . 2. Termen familiar , prietenesc , cu care cineva se adresează unei persoane ( indiferent de sex ) . 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești ; călugăr care are acest grad . 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii . 5. ( Bot . ; în compusul ) Fratele - priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori purpurii - violacee , care crește prin păduri sau locuri pietroase , umede și umbroase ( Gerranium

 

FREMĂTA

FREMĂTÁ , freámăt , vb . I . Intranz . 1. ( Despre frunze ; p . ext . despre copaci și păduri , despre valurile mării ; la pers . 3 ) A produce freamăt . 2. ( Despre oameni ) A se înfiora , a vibra , a palpita ; ( despre colectivități ) a se

 

FUMAGINĂ

... FUMAGÍNĂ , fumagine , s . f . Boală a unor arbori de pădure , a viței de vie și a unor pomi fructiferi provocată de o ciupercă din clasa ascomicetelor și manifestată ca un înveliș ...

 

GÂRNIȚET

... GÂRNIȚÉT , gârnițete , s . n . Pădure

 

GĂRGĂUN

... GĂRGĂÚN , gărgăuni , s . m . 1. Viespe mare , de pădure

 

GIBON

GIBÓN , giboni , s . m . Gen de maimuțe antropoide cu membrele anterioare foarte lungi , fără coadă , cu blana neagră sau cenușie , care trăiesc în pădurile tropicale din Asia , Sumatra , Java etc . ( Hylobates ) ; animal care face parte din acest

 

GORILĂ

GORÍLĂ , gorile , s . f . Cea mai mare dintre maimuțele antropoide , care trăiește în pădurile Africii ecuatoriale ( Gorilla

 

GORUNIȘ

... GORUNÍȘ , gorunișuri , s . n . Pădure

 

GRIFĂ

... GRÍFĂ , grife , s . f . 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure

 

HĂȚAȘ

... HĂȚÁȘ^2 , hățașuri ( hățașe ) , s . n . ( Reg . ) 1. Cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure . 2. Drum râpos , abrupt , cu coaste repezi . - Et . nec . HĂȚÁȘ^1 , hățași , s . m . Cal care se mână cu ajutorul hățurilor , înhămat alături de un ...

 

HĂȚIȘ

... HĂȚÍȘ , hățișuri , s . n . Loc plin cu mărăcini , cu arbuști spinoși etc . , desiș greu de străbătut ; pădure

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>