Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M��CAR

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 4045 pentru M��CAR.

MĂTĂUZ

MĂTĂÚZ , mătăuze , s . n . Mănunchi de busuioc , cu care preotul stropește cu agheasmă ; sfeștoc ,

 

MĂZĂRICHE

MĂZĂRÍCHE s . f . I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor : a ) plantă agățătoare cu frunze perechi , terminate cu un cârcel , și cu flori roșii , galbene sau violete ( Vicia dumetorum ) ; b ) Plantă cu flori de culoare violet - deschis , cu frunze terminate printr - un vârf țepos ( Vicia lathyroides ) ; c ) borceag ; d ) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă ( Vicia villosa ) ; e ) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă ( Vicia pannonica ) ; f ) bob ^1 . II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață , care cade în timpul iernii . III. ( Med . ) Cisticercoză . [ Var . : ( reg . ) măzeríche s .

 

MĂRȚIȘOR

... MĂRȚIȘÓR , mărțișoare , ( 1 ) s . n . , mărțișori , ( 2 , 3 , 4 ) s . m . 1. S . n . Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit , roșu cu alb , care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii ... 2. S . m . ( Pop . ) Martie . 3. S . m . Plantă erbacee din familia rozaceelor , cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene ( Geum montanum ) . 4. S . m

 

MĂNGĂLĂU

MĂNGĂLĂU , măngălaie , s . n . ( Reg . ) Obiect de lemn , lung ( și dreptunghiular ) , cu suprafața ondulată , pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză

 

MĂTREAȚĂ

MĂTREÁȚĂ s . f . I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă , care se desprind de pe pielea capului . II. 1. ( Bot . ) Mătasea - broaștei . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu tulpina roșie , ramificată și cu flori trandafirii ( Peplis portula ) . 3. Compus : mătreață - de - arbori sau mătreața - brazilor = un fel de lichen care crește mai ales , zpânzurând ca niște firișoare alburii ; mătasea - bradului ( Usnea barbata ) . - Et . nec . Cf .

 

MÂNĂTURĂ

MÂNĂTÚRĂ , mânături , s . f . ( În credințele populare ) Farmec , vrajă ; p . ext . boală pricinuită de un farmec , de o vrajă care i s - a făcut cuiva . [ Var . : mâitúră s . f . ] - Mână + suf . -

 

MÂNCĂTURĂ

MÂNCĂTÚRĂ , mâncături , s . f . 1. Eroziune a solului ( mai ales sub acțiunea apei ) . 2. ( Reg . ) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului . - Mânca + suf . -

 

MÂNECUȚĂ

MÂNECÚȚĂ , mânecuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui mânecă ( 1 ) . 2. ( La pl . ) Un fel de manșete ( detașabile ) lungi până la cot , care se poartă peste mâneci , pentru a le proteja . [ Var . : ( reg . ) mânicúță s . f . ] - Mânecă + suf . -

 

MĂCELĂREASĂ

MĂCELĂREÁSĂ , măcelărese , s . f . ( Rar ) Soție de măcelar ; femeie care vinde carne . - Măcelar + suf . -

 

MĂICUȚĂ

MĂICÚȚĂ , măicuțe , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui măică ( I 1 ) ; măiculeană , măiculiță , măicușoară . 2. Călugăriță ; termen cu care se adresează cineva unei călugărițe . - Maică + suf . -

 

MĂNUȘĂ

MĂNÚȘĂ , mănuși , s . f . 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână , tricot , piele , cauciuc etc . , care acoperă mâinile , protejându - le . 2. ( Pop . ) Mănunchi ( 1 ) . 3. ( Reg . ; și ca termen tehnic în arheologie ) Toartă ( la oale , vase ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>