Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LITERARE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 117 pentru LITERARE.
PEISAGÍSTIC , - Ă , peisagistici , - ce , adj . 1. Care aparține peisajului ( 1 ) , privitor la peisaj , de peisaj . 2. ( Despre pictură , opere literare sau muzicale ) Care își propune cu precădere descrierea unor priveliști din
PEISÁJ , peisaje , s . n . 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr - o singură privire ; priveliște ; aspect propriu unui teritoriu oarecare , rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om . 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură ; ( concr . ) tablou , fotografie care reprezintă un peisaj ( 1 ) . 3. Descriere , reprezentare a naturii în opere literare ; compoziție literară descriptivă . [ Pr . : pe - i - . - Var . : peiságiu s .
PICARÉSC , - ÉSCĂ , picarești , adj . ( Despre anumite opere literare ) Care , prin intermediul personajelor aparținând mediului interlop ( cerșetori , vagabonzi , aventurieri etc . ) , investighează cele mai diverse medii sociale , moravuri etc . și face o critică ascuțită relațiilor sociale din Spania sec . XVI -
... PLACHÉTĂ , plachete , s . f . 1. Volum mic cu conținut literar , în special culegere de versuri ; broșurică . 2. Medalie pătrată sau dreptunghiulară , care de obicei are o singură față modelată cu desene , basoreliefuri sau inscripții și ...
... A - și însuși , a copia total sau parțial ideile , operele etc . cuiva , prezentându - le drept creații personale ; a comite un furt literar
PLAGIÁT^1 , plagiate , s . n . Acțiunea de a plagia ; plagiere . PLAGIAT ^2 , - Ă , plagiați , - te , adj . ( Despre opere literare , artistice sau științifice ) Care a fost însușit ( integral sau parțial ) de la altcineva și prezentat drept creație personală . [ Pr . : - gi - at ] - V.
PLAN , - Ă , planuri , ( I ) s . n . , plani , - e , ( II ) adj . I. S . n . 1. Proiect elaborat cu anticipare , cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop ; program ( de lucru ) . 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice , literare , ale unei expuneri etc . 3. ( Geom . ) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale . 4. Fiecare dintre planurile ( I 3 ) , în general verticale , perpendiculare pe direcția privirii , în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă ; spec . element al filmării cinematografice , care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat . 5. ( Cinema ) Element al montajului , reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat ( între o pornire și o oprire ) . 6. Suprafață netedă a unui corp ; corp care prezintă o astfel de suprafață . 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică , la o anumită scară , a unui teren , a unei construcții , a unei mașini etc . 8. ( Reg . ) Ogor , parcelă . II. Adj . Fără asperități , neted , drept ; care prezintă o suprafață
PLASTICITÁTE s . f . 1. Proprietate a unui material consistent de a se modela ușor prin apăsare . 2. Însușirea a unei opere literare , a stilului , a unei expresii , a unui cuvânt etc . de a evoca ceva în mod viu ,
POÁNTĂ , poante , s . f . 1. Momentul cel mai de efect , punctul culminant al unei glume , al unei epigrame , al unei anecdote ; ceea ce dă expresie , vioiciune unei opere literare sau artistice . 2. Extremitatea de jos a labei piciorului , locul de articulare al degetelor ;
POEZÍE , poezii , s . f . 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive , al unui limbaj concentrat , al afectivității , al rimei , al ritmului etc . ; ( concr . ) creație literară în versuri . 2. Fig . Caracter poetic al unei opere literare , al unui peisaj , al unei situații ; farmec , frumusețe , încântare . [ Pr . : po -
POLEIÁLĂ , poleieli , s . f . 1. Faptul de a polei ^2 ; ( concr . ) strat subțire de metal ( prețios ) cu care se poleiește ^2 un obiect . 2. Cizelare , șlefuire , lustruire a unui obiect sau , fig . , a unei opere literare , științifice etc . [ Pr . : - le - ia - ] - Polei ^2 + suf . -