Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ������������������������������������������������������IE
Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1630 pentru ������������������������������������������������������IE.
ALERGĂTÓR , - OÁRE , alergători , - oare , adj . , subst . I. Adj . Care aleargă . II. S . m . și f . 1. Atlet care concurează la probe de alergări . 2. ( Rar ) Curier ( însărcinat cu transmiterea unui mesaj ) . 3. Cal de curse . III. S . f . 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești . 2. ( Înv . ) Parc vast , împrejmuit , în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători . - Alerga + suf . -
ALEXANDRINÍSM s . n . 1. Ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice , semigrecești , semiegiptene , cu centrul în orașul Alexandria ( sec . III î . Hr . - III d . Hr . ) . 2. Caracterul operei poeților alexandrini ; p . ext . caracterul rafinat , erudit , subtil , ezoteric al artei și filozofiei în perioadele sale de
... AMFÍBIU , - IE , amfibii , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care poate trăi și în apă și pe uscat sau care are o fază de dezvoltare ...
ANTÍC , - Ă , antici , - ce , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care a existat în trecutul îndepărtat sau datează de atunci . 2. În genul creațiilor din antichitate . Stil antic . II. S . m . și f . Persoană aparținând popoarelor din antichitate . III. S . f . ( Înv . ) Obiect de artă din antichitate . [ Acc . și :
APROPIÁ , aprópii , vb . I . I. Refl . A se deplasa în spațiu ( tot ) mai aproape de ceva sau de cineva . II. Refl . A fi , a se afla aproape de un anumit interval de timp , de un moment anumit etc . Se apropie noaptea . III. Fig . 1. Refl . A avea însușiri sau trăsături asemănătoare , comune . 2. Tranz . și refl . A - și face prieten pe cineva sau a se împrieteni cu cineva . [ Pr . : - pi -
APUCÁ , apúc , vb . I . I. 1. Tranz . A prinde , a lua , a înșfăca , a înhăța ( cu mâna ) . 2. Refl . A se prinde , a se agăța , a se ține ( cu mâinile ) de ceva sau de cineva . 3. Tranz . Fig . ( Despre stări fizice sau sufletești ) A - l cuprinde ; a - l copleși . II. 1. Tranz . A ajunge la timp pentru a găsi pe cineva sau ceva care este gata să plece . Voia s - apuce trenul . 2. Tranz . A trăi atâta , încât să poată cunoaște pe cineva sau să fie martor la ceva . 3. Tranz . și refl . A începe să facă ceva ; a fi pe punctul de a face ceva ; a întreprinde ceva . Se apucă de lucru . III. Tranz . și intranz . A se îndrepta , a se deplasa într - o anumită
ARZĂTÓR , - OÁRE , arzători , - oare , adj . , s . m . , s . n . I. Adj . 1. Care arde , care dogorește ; fierbinte ; torid . 2. Fig . Puternic , intens ; deosebit ( de mare , de important ) . Document de o arzătoare actualitate . II. S . m . Muncitor calificat care încinge cuptoarele în fabrici . III. S . n . Aparat care servește la amestecarea cu aer a combustibililor în scopul arderii . - Arde + suf . -
ATÂRNÁ , at ? rn , vb . I . I. 1. Intranz . A sta suspendat , a cădea liber în jos ( fiind prins sau suspendat de ceva ) . 2. Tranz . A agăța , a suspenda de un cârlig , de un cui etc . , lăsând să cadă liber în jos . 3. Refl . A se agăța de cineva sau ceva . II. Intranz . 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere . Crengile atârnă de rod . 2. A avea o anumită greutate ( relativ mare ) ; a cântări ( mult ) . III. Intranz . A depinde de cineva sau de ceva . - A ^3 +
BĂLIGÁR , băligare , ( I ) s . n . , băligari , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Baligă . 2. Amestec de baligă și paie , folosit ca îngrășământ sau combustibil . II. S . m . Gândac negru care trăiește mai mult în baligă ( Geotrupes stercorarius ) . [ Var . : bălegár s . n . , s . m . ] - Baligă + suf . -
BÁZĂ , baze , s . f . I. 1. Parte care susține un corp , o clădire sau un element de construcție ; temei , temelie . 2. Fig . Ceea ce formează temeiul a ceva , elementul fundamental , esențial . 3. ( De obicei urmat de determinarea " economică " ) Totalitatea relațiilor de producție într - o etapă determinată a dezvoltării sociale . 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni , de materiale etc . , care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate . Bază de aprovizionare . Bază de recepție . Bază de atac . 5. ( În sintagma ) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă . II. Corp chimic alcătuit dintr - un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili , care albăstrește hârtia roșie de turnesol , are gust leșietic și , în combinație cu un acid , formează o sare . III. 1. Distanță între difuzoarele ( externe ) ale unui sistem de redare stereofonică . 2. ( Electron . ) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor . 3. ( Electron . ; în sintagma ) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice , care generează impulsuri la intervale de timp
... BIOSTIMULATÓRIU , - IE , - IE