Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎN

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 1925 pentru ÎN.

DEFAVOARE

... DEFAVOÁRE s . f . În defavoarea ( În sintagma ) ( cuiva ) = împotriva interesului ( cuiva ) , în

 

DELNIȚĂ

... DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Parte dintr - o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de ...

 

DEPARTAMENT

... DEPARTAMÉNT , departamente , s . n 1. Subdiviziune a unui minister . 2. ( În unele state , de ex . în S . U . A. ) Minister . 3. ( În unele state , de ex . în

 

DESPOT

... DESPÓT , despoți , s . m . 1. ( În antichitate și în evul mediu ) Conducător cu puteri discreționare ; tiran . 2. ( În

 

DETRIMENT

... DETRIMÉNT s . n . În detrimentul ( În loc . prep . ) ( cuiva sau a ceva ) = în dauna , în

 

DIMINEAȚĂ

... DIMINEÁȚĂ , dimineți , s . f . , adv . 1. S . f . Partea de la început a zilei ( din zori până la prânz ) . 2. Adv . ( În forma dimineața ) În

 

DIONISIAC

... DIONISIÁC , - Ă , dionisiaci , - ce , adj . 1. ( În sintagma ) Sărbătorile ( sau serbările ) dionisiace ( și substantivat , f . pl . ) = serbări organizate în Grecia antică în cinstea zeului Dionysos . 2. ( În

 

DISPONIBILITATE

... DISPONIBILITÁTE , disponibilități , s . f . 1. Însușirea de a fi disponibil ; starea a ceea ce este disponibil . 2. ( În loc . adv . ) În disponibilitate = scos ( temporar ) dintr - o slujbă ( cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate ) . 3. Lucru , bun de care se poate dispune ; rezervă . 4. ( Mai ales la pl . ) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în

 

DOCENT

... DOCÉNT , docenți , s . m . 1. ( În alte țări ) Grad didactic onorific în învățământul superior , corespunzând de obicei aceluia de conferențiar ; persoană care are acest grad . 2. ( În țara noastră ; de obicei în sintagma doctor docent ) Titlu științific acordat doctorilor în

 

EDICT

... EDÍCT , edicte , s . n . 1. ( În Roma antică ) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui . 2. ( În antichitate și în

 

ELEMENT

... m . 1. Parte componentă a unui întreg ; parte care contribuie la formarea unui întreg . 2. Persoană care face parte dintr - o colectivitate . 3. ( În filozofia antică ) Fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei ( foc , apă , aer , pământ ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și ... sau chimice obișnuite și care poate forma , prin combinare chimică , diverse substanțe compuse . 6. Pilă electrică ; fiecare celulă a unei pile electrice . 7. ( În

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>