Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPREUNĂ

 Rezultatele 71 - 80 din aproximativ 231 pentru ÎMPREUNĂ.

COLEG

COLÉG , - Ă , colegi , - ge , s . m . și f . Persoană care învață , activează , muncește împreună cu altele într - un anumit loc , considerată în raport cu

 

COLEGIALITATE

COLEGIALITÁTE s . f . 1. Atitudine , sentimente de ( bun ) coleg ; camaraderesc . 2. Principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane , care iau împreună hotărâri prin votul majorității . [ Pr . : - gi - a - ] - Colegial + suf . - itate ( după germ . Kollegialit�

 

COLLIGATUM

COLLIGÁTUM s . n . Volum alcătuit din două sau mai multe lucrări diferite legate împreună . - Cuv .

 

COMBINA

... COMBINÁ , combín , vb . I . 1. Tranz . A îmbina , a împreuna , a potrivi lucruri diferite . 2. Tranz . și refl . A ( se ) uni ( atomi , molecule sau radicali ai unor substanțe ) printr - o reacție ...

 

COMESEAN

COMESEÁN , - Ă , comeseni , - e , s . m . și f . Persoană care stă la masă împreună cu altcineva , care mănâncă la o masă comună ; conviv . [ Var . : conmeseán , - ă s . m . și f . ] - Co - + mesean ( după fr .

 

COMOȘTENITOR

COMOȘTENITÓR , - OÁRE , comoștenitori , - oare , s . m . și f . ( Jur . ) Persoană care moștenește împreună cu alții pe cineva , considerată în raport cu aceștia . - Co - + moștenitor ( după fr .

 

COMPĂTIMI

COMPĂTIMÍ , compătimesc , vb . IV . 1. Tranz . A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva . 2. Intranz . ( Înv . ) A suferi împreună cu altcineva ; a lua parte la suferința cuiva . - Con ^1 - + pătimi ( după fr .

 

COMPANIE

COMPÁNIE^2 , companii , s . f . Subunitate militară mai mare decât plutonul și mai mică decât batalionul . COMPANÍE^1 , companii , s . f . 1. Tovărășie , însoțire . 2. Grup mic de persoane care - și petrec vremea împreună ; societate . 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți ( industriale , comerciale , de

 

COMPATIBIL

COMPATÍBIL , - Ă , compatibili , - e , adj . Care se poate împăca cu altceva , care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva ; corespunzător ,

 

CON-

CON - ^1 - ^1 Element de compunere însemnând " împreună cu " , care servește la formarea unor substantive ( conșcolar , coreferent ) , a unor verbe ( conlocui , conviețui etc . ) sau a unor adjective ( conațional ) . [ Var . :

 

CONCREȘTE

CONCRÉȘTE , concresc , vb . III . Intranz . A crește

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>