Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT
Rezultatele 651 - 660 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.
RELASCÓP , relascoape , s . n . ( Silv . ) Aparat folosit pentru determinarea înălțimii arborilor , a suprafeței de bază a arborilor la hectar , precum și a unor elemente topografice dintr - un arboret . - Et .
RELEVÉU , relevee , s . n . Măsurarea , desenarea și reprezentarea la scară a elementelor unei construcții , ale unui ansamblu de construcții sau ale unui detaliu
... RÉNIU s . n . Element
... REO - - Element
RETORÍSM s . n . Abuz de figuri și de elemente retorice , elocvență emfatică , vorbărie pompoasă , lipsită de
REVÍSTĂ , reviste , s . f . 1. Publicație periodică ce cuprinde articole , studii , dări de seamă , note din domenii variate sau dintr - o anumită specialitate . 2. ( În sintagme și expr . ) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de - a lungul frontului unei subunități sau unități militare , care dă onorul stând pe loc . A trece în revistă = a examina pe rând , a cerceta succesiv elementele unui ansamblu . 3. Reprezentație teatrală constând dintr - o succesiune variată de dansuri , cântece , scenete vesele cu subiecte din actualitate ; spectacol de
... REZISTÓR , rezistoare , s . n . Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile , dar care , având rezistența electrică , poate fi introdus într - un circuit electric și care este folosit la ...
... RIGIDIZÁ , rigidizez , vb . I . Tranz . A întări o piesă sau un element
... RIGIDIZÁRE , rigidizări , s . f . Operație de întărire a unui element
RITM , ritmuri , s . n . 1. Așezare simetrică și periodică a silabelor accentuate și neaccentuate într - un vers sau în proză ori a accentelor tonice într - o frază muzicală ; cadență , tact ; p . ext . efect obținut prin această așezare . 2. Desfășurare gradată , treptată a unei acțiuni , evoluție mai rapidă sau mai lentă a unei activități , condiționată de anumiți factori . 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decorație , la o
ROCAILLE adj . n . Stil rocaille ( În sintagma ) = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV - lea , caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale ( grote , stânci , roci ) . [ Pr . : rocái ] - Cuv .