Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALTĂ
Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 933 pentru ALTĂ.
PERMUTÁ , permút , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) muta în altă parte cu serviciul , cu slujba ; a ( se ) transfera . 2. Tranz . ( Mat . ; Lingv . ) A efectua o permutare (
PERPENDICULÁR , - Ă , perpendiculari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte sau planuri ; p . ext . despre obiecte sau părți ale lor , despre poziția lor etc . ) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale . 2. S . f . Dreaptă perpendiculară ( 1 ) pe altă dreaptă sau pe un
PERSIÁNĂ , persiene , s . f . Oblon de lemn sau de metal format dintr - un cadru pe care sunt fixate lame înguste așezate orizontal , putând fi alipite sau depărtate unele de altele , care servește să protejeze o ușă sau o fereastră de lumina prea puternică a soarelui , de ploaie etc . ; jaluzea . [ Pr . : - si -
PESCÁR , pescari , s . m . I. Persoană care se ocupă cu pescuitul și uneori cu conservarea peștelui ( 1 ) pescuit ; persoană care practică pescuitul sportiv ; p . ext . persoană care vinde pește . II. Nume dat unor specii de păsări din familii diferite care trăiesc pe lângă ape , în cârduri mari și se hrănesc cu pește ( 1 ) , dintre care unele sunt de talie mijlocie , cu corp îndesat , cu gât scurt , cu cioc ascuțit și curbat la vârf , cu picioare scurte și degetele anterioare reunite printr - o membrană înotătoare ( Larus ) , iar altele au corpul scurt , ciocul mare , penajul colorat în tonuri de cenușiu și albastru - verzui (
PESCUÍ , pescuiesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A prinde pește ( 1 ) sau alte animale acvatice ( comestibile ) , de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale ; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă ; a pescări . 2. Tranz . A scoate pe cineva sau ceva din apă ( pentru a salva , a recupera ) . 3. Tranz . Fig . ( Fam . ) A face rost de ceva greu de
PICĂȚEÁ , - ÍCĂ , picățele , s . f . 1. ( La pl . ) Desen format din puncte sau din suprafețe geometrice de dimensiuni mici , repetate simetric pe o țesătură de altă culoare ; ( și la sg . ) fiecare dintre aceste elemente ale desenului . 2. ( Pop . ) Picătură ( 1 ) mică dintr - un lichid , dintr - o materie topită ( și nesolidificată ) etc . - Picat ^2 + suf . - ea , -
PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin
PÍLĂ^1 , pile , s . f . Unealtă de oțel călit , având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți , folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure . PÍLĂ^2 , pile , s . f . 1. Dispozitiv ( alcătuit din doi electrozi introduși într - un electrolit ) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic , termic sau luminos în energie electrică . 2. ( În sintagma ) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț ; reactor ( nuclear ) . 3. ( Elt . ; în sintagma ) 4. ( Ieșit din uz ) Teanc , grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele . 5. Picior de pod executat din zidărie , din piatră , din beton sau din metal ; contrafort de beton care întărește un baraj . 6. ( Fam . ) , Sprijin , ajutor ( ilegal ) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj ; p . ext . persoană care acordă acest
... care susține o construcție sau o parte a unei construcții . 2. Construcție masivă la monumente sau la temple , de o parte și de alta a intrării . 3. Suport de metal , de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene , a ...
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos