Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 1835 pentru ARA.
DIRECȚIONÁL , - Ă , direcționali , - e , adj . Care arată direcția ; care emite într - o singură direcție . [ Pr . : - ți -
DIRÉCT , - Ă , direcți , - te , adj . , s . f . , adv . 1. Adj . Care duce la țintă , de - a dreptul , fără ocol ; drept . 2. S . f . Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte . 3. Adv . De - a dreptul , fără ocol . 4. Adj . Care se face , are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri , fățiș ; nemijlocit . 5. Adv . Fără intermediar , în mod nemijlocit ; fără ascunzișuri , fățiș . 6. Adv . ( În sintagma ) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de
DIRECTÍV , - Ă , directivi , - e , adj . l . ( Rar ) Care indică direcția , privitor la direcție . 2. ( Tehn . ) Care are direcție
DIRIGENȚÍE , dirigenții , s . f . Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte ; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare . - Diriginte + suf . -
DIRT - TRACK - TRACK s . n . Cursă motociclistă care are loc pe o pistă cu zgură ( și adesea cu obstacole ) . [ Pr . : dărt - trec ] - Cuv .
DISCRAZÍE , discrazii , s . f . Stare generală morbidă care nu are o cauză bine
DISCREȚIONÁR , - Ă , discreționari , - e , adj . ( Despre puteri , prerogative , acte etc . ) Care acționează , se exercită așa cum consideră cineva , fără a fi prevăzut și îngăduit de lege ; care are prin lege întreaga libertate de acțiune . [ Pr . : - ți -
DISCREPÁNT , - Ă , discrepanți , - te , adj . Care arată o nepotrivire flagrantă , un dezacord evident , o mare
DISIDÉNT , - Ă , disidenți , - te , s . m . și f . Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea , organizația etc . din care face
DISPONÍBIL , - Ă , disponibili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . De care se poate dispune , care nu are ( momentan ) o destinație precisă , care stă la dispoziție pentru a fi utilizat . 2. S . n . Bani sau alte bunuri de care o instituție , o întreprindere , o persoană etc . poate dispune , la un moment dat , fără a afecta restul cheltuielilor sau
DISPOZITÍV , dispozitive , s . n . 1. Ansamblu de piese legate între ele într - un anumit fel ( de obicei imobil ) și care îndeplinește o funcție bine determinată într - un sistem tehnic . 2. Dispunerea pe teren a trupelor în vederea unei acțiuni de luptă sau a unei deplasări ; p . ext . ( concr . ) trupele astfel dispuse pe teren ( împreună cu zona în care se află ) . 3. Parte finală a unei hotărâri judecătorești , în care se arată soluția dată litigiului ( și unele dispoziții