Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR������������������������������������������������������IN

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 90 pentru STR������������������������������������������������������IN.

STRĂPUNS

STRĂPÚNS , - Ă , străpunși , - se , adj . Care a fost străbătut dintr - o parte în alta de un obiect ascuțit . - V.

 

STRĂVECHI

STRĂVÉCHI , - E , străvechi , adj . 1. Care datează de foarte multă vreme ; foarte vechi . 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii , care aparține antichității sau preistoriei . - Stră - +

 

STRĂVEDEA

STRĂVEDEÁ , străv ? d , vb . II . Refl . A - și vedea ( neclar ) propria imagine ( în oglindă , în apă ) sau a lăsa să i se vadă imaginea ( printr - un corp

 

STRĂVEZIME

STRĂVEZÍME s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi străveziu ( 1 ) ; transparență . - Străveziu + suf . -

 

STRĂVEZIU

STRĂVEZÍU , - ÍE , străvezii , adj . 1. Care permite razelor de lumină să străbată prin el ; prin care se văd ( clar ) obiectele ; transparent . 2. ( Despre oameni ) Cu pielea ( obrajilor ) subțire , fină , palidă . 3. Fig . ( Adesea adverbial ) A cărui sens ascuns , neexprimat direct , poate fi înțeles cu ușurință ; evident . - Străvedea + suf . -

 

STRÂMBĂTATE

STRÂMBĂTÁTE , strâmbătăți , s . f . ( Înv . și pop . ) Nedreptate ; p . ext . neadevăr , minciună . - Strâmb + suf . -

 

STRÂMTUȚ

STRÂMTÚȚ , - Ă , strâmtuți , - e , adj . Strâmticel . - Strâmt + suf . -

 

STRÂNGĂTOR

STRÂNGĂTÓR , - OÁRE , strângători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care strânge , agonisește , ( om ) econom ; p . ext . ( om ) zgârcit . 2. S . m . și f . ( Înv . ) Persoană care adună ceva . - Strânge + suf . -

 

STRÂNSURĂ

STRÂNSÚRĂ , strânsuri , s . f . I. 1. Adunare , grămadă , mulțime ( strânsă la un loc ) ; strânsătură . 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare ; recoltă ; nutreț . II. Apăsare , presare ; presiune . - Strâns ^2 + suf . -

 

STRĂȘINIT

STRĂȘINÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

STRĂȘNICI

STRĂȘNICÍ , strășnicesc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) A trata pe cineva cu asprime , cu severitate ; a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>