Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR������������������������������������������������������IN
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 90 pentru STR������������������������������������������������������IN.
STRĂMUTÁ , strămút , vb . I . 1. Refl . și tranz . A ( se ) muta în alt loc , în altă parte ; a ( - și ) schimba locul , sediul , locuința . 2. Tranz . ( Înv . ) A - și schimba gândurile , hotărârile , sentimentele ; a reveni . 3. Tranz . ( Pop . ) A preface , a
STRĂMUTÁRE , strămutări , s . f . Acțiunea de a ( se ) strămuta și rezultatul ei . V.
STRĂMUTÁT , - Ă , strămutați , - te , adj . Stabilit în altă parte ( cu locuința sau cu sediul ) . - V.
STRĂNEPÓT , - OÁTĂ , strănepoți , - oate , subst . 1. S . m . și f . Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică , considerat în raport cu străbunii ( 2 ) lui ; copil al nepotului de frate sau de soră , considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui . 2. S . m . pl . Urmași , descendenți . - Stră - +
STRĂNÚT , strănuturi , s . n .
STRĂNUTÁ , strănút , vb . I . Intranz . ( Despre oameni și unele animale ) A elimina cu zgomot , pe nas sau pe gură , aerul din plămâni , printr - o mișcare bruscă și involuntară a mușchilor
STRĂNUTÁRE , strănutări , s . f . Strănutat . - V.
STRĂNUTÁT s . n . Acțiunea de a strănuta și rezultatul ei ; zgomot produs de cel care strănută ; strănut , strănutare . - V.
STRĂPÚNGE , străpung , vb . III . Tranz . 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit , astfel încât vârful ( sau întregul obiect ) să răzbată în partea cealaltă ; p . ext . a ucide sau a răni cu o armă acuțită . 2. Fig . A străbate , a pătrunde , a trece prin ceva . 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane . [ Perf . s . străpunséi , part .
STRĂPÚNGERE , străpungeri , s . f . Acțiunea de a străpunge și rezultatul ei ; perforare . - V.
STRĂPÚNS , - Ă , străpunși , - se , adj . Care a fost străbătut dintr - o parte în alta de un obiect ascuțit . - V.