Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STAT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 561 pentru STAT.
FEDERÁL , - Ă , federali , - e , adj . Care aparține unei federații ( de state ) , privitor la o federație ( de state ) ; care se prezintă sub forma unei federații ;
FÍSC s . n . Instituție de stat care stabilește și încasează contribuțiile către stat , urmărește pe cei care nu și - au plătit în termen aceste contribuții
... mișca , a umbla încoace și încolo ; a mișuna , a forfoti , a fojgăi . 2. Refl . A nu sta locului , a umbla de colo până colo , a se mișca întruna , a nu sta locului ; a se fâțâi . 3. Tranz . A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului . FOI ^1 s ...
FRONTIÉRĂ , frontiere , s . f . Linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său ; graniță , hotar . [ Pr . : - ti - e - . - Var . : ( înv . ) fruntárie s .
GOSTÁT , gostaturi , s . n . ( Ieșit din uz ) Gospodărie ( agricolă ) de stat . - Go [ spodărie agricolă de ]
GUVERNĂMÂNT , guvernăminte , ( 2 ) s . n . 1. ( În sintagma ) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat . 2. ( În unele state ) Unitate teritorial - administrativă condusă de un împuternicit al șefului
HEGEMONÍSM s . n . Supremație politică a unui stat asupra altor state ; tendință de hegemonie . [ Var . : heghemonísm s . n . ] - Hegemon + suf . -
IMPÉRIU , imperii , s . n . 1. Stat monarhic care are în frunte un împărat ; împărăție . 2. Teritoriu cuprinzând un stat dominant ( marea metropolă ) și posesiunile lui coloniale . 3. ( În loc . ) Sub imperiul . . . = dominat , influențat de . . . , determinat
INDEPENDÉNȚĂ s . f . 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională ; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber ( cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional ) problemele sale interne și externe , fără amestec din afară ; autonomie . 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent , neinfluențată de
INTERSTATÁL , - Ă , interstatali , - e , adj . Care privește mai multe state , care are loc între mai multe state . - Inter ^1 - +
INTERVENȚIONÍSM s . n . Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat ( cu scopul de a - l subordona sau de a schimba orânduirea ) . [ Pr . : - ți -