Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCOARȚĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 152 pentru SCOARȚĂ.

GEOMECANICĂ

GEOMECÁNICĂ s . f . Studiul legilor mecanice după care se produc modificările scoarței terestre . [ Pr . : ge -

 

GEORAMĂ

GEORÁMĂ , georame , s . f . încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief scoarța terestră în scopul studierii ei . [ Pr . : ge -

 

GEOSINCLINAL

GEOSINCLINÁL , geosinclinale , s . n . Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă , în cursul timpului geologic , o scufundare intensă , însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime , transformându - se ulterior într - un lanț muntos cutat , ca urmare a mișcărilor tectonice . [ Pr . : ge -

 

GEOTECTONIC

GEOTECTÓNIC , - Ă , geotectonici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta ; tectonică . 2. Adj . Care aparține geotectonicii ( 1 ) , privitor la geotectonică . [ Pr . : ge -

 

GEOTERMIC

GEOTÉRMIC , - Ă , geotermici , - ce , adj . Care aparține căldurii din interiorul scoarței Pământului , privitor la această căldură . C. [ Pr . : ge -

 

GLIPTOGENEZĂ

GLIPTOGENÉZĂ s . f . ( Geol . ) Proces de nivelare a scoarței Pământului sub acțiunea agenților

 

GRABEN

GRÁBEN , grabene , s . n . Porțiune scufundată a scoarței terestre , de formă alungită și mărginită de falii

 

GRIFĂ

GRÍFĂ , grife , s . f . 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice . 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într - un aparat de filmat , prinzând intermitent perforațiile

 

HERCINIC

HERCÍNIC , - Ă , hercinici , - ce , adj . Orogeneza hercinică ( În sintagma ) = totalitatea mișcărilor de cutare a scoarței pământului manifestate din devonian până în permian , în urma cărora s - au format o serie de

 

HIDROLOGIE

HIDROLOGÍE s . f . Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre , legile generale care dirijează procesele din hidrosferă , influența reciprocă dintre hidrosferă , atmosferă , litosferă și biosferă , precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice , în vederea folosirii lor raționale în

 

HIPNOTIZA

HIPNOTIZÁ , hipnotizez , vb . I . Tranz . ( Adesea fig . ) A adormi pe cineva prin hipnoză , a - l face să treacă la starea de hipnoză , a provoca apariția unor faze hipnotice în celula scoarței

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>