Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSUCIT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 94 pentru RĂSUCIT.
... MULINÁ , mulinez , vb . I . Tranz . A răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un fir mai uniform , cu aspect mai frumos și cu o rezistență mai ...
NEÎNTORS , - OÁRSĂ , neîntorși , - oarse , adj . Care nu s - a întors sau nu a fost întors , răsucit sau schimbat în altă poziție sau pe altă
ORGANZÍN , organzine , s . n . Fir de mătase naturală , foarte răsucit , format din două sau din mai multe fire
ORHIDÉE , orhidee , s . f . ( La pl . ) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate , cu tulpină simplă , frunze alterne întregi , cu flori mari , colorate , cu trei petale , dintre care una se termină de obicei în formă de pinten răsucit ( Orchidaceae ) ; ( și de la sg . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : - de -
... forma perpeli ) 1. A se zvârcoli , a se zbate , a se tăvăli de durere . 2. A se răsuci ( în așternut ) , a se întoarce de pe o parte pe alta fără a - și găsi locul ( din cauza unei stări fizice ...
PAPIÓTĂ , papiote , s . f . 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut ; p . ext . ață de cusut înfășurată pe acest sul . 2. ( Astăzi rar ) Sul mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a - l bucla . [ Pr . : - pi -
PERCIÚNE , perciuni , s . m . Fiecare dintre cele două șuvițe de păr ( adesea lăsate lungi și răsucite ) care se prelungesc lateral pe obraz , lângă urechi , de la tâmple în jos ( la
PORTOCÁLĂ^2 s . f . v . portocal . PORTOCÁLĂ^1 , portocale , s . f . 1. Fructul portocalului , de formă sferică , aromat și zemos , bogat în vitamine , învelit într - o coajă de culoare galbenă - roșiatică . 2. Lumânare lungă și subțire , răsucită ca un ghem , pentru a putea fi ținută mai ușor în
RĂSÚC , răsucuri , s . n . Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul , cu un cârlig la capătul de jos , de care se leagă firul pentru a putea fi
... RĂSUCEÁLĂ , răsuceli , s . f . Răsucire ; p . ext . rezultatul răsucirii . - Răsuci
... RĂSUCÍRE , răsuciri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) răsuci și rezultatul ei ; răsuceală . 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare , care face ca suprafața lor să devină elicoidală . 3. ( Bot . ; în sintagma ...