Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLANTA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 955 pentru PLANTA.
... a două specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor , cu tulpină târâtoare lungă și cu fructe comestibile : a ) ( de obicei determinat prin " galben " ) plantă originară din Asia tropicală , cu tulpina acoperită cu peri aspri , cu fructul mare , sferic sau oval , cu coaja galbenă sau verzuie , cu miezul alb , verde ...
PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos
PLÁNTĂ^2 , plante , s . f . Față inferioară a piciorului , ușor boltită , care ia contact cu solul ; talpa piciorului . PLÁNTĂ^1 , plante , s . f . Nume generic dat organismelor vegetale , cu o organizare mai simplă decât a animalelor și care își extrag hrana prin rădăcini , caracterizându - se prin prezența clorofilei , prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și , în cazul speciilor superioare , prin alcătuirea corpului din rădăcină , tulpină și frunze ; p . restr . vegetală , mai ales erbacee , cultivată de om sau care crește în mod natural și este utilă
PLANTÁȚIE , plantații , s . f . 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop . 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă ( tropicală și subtropicală ) . [ Var . : plantațiúne s .
PLIVÍT^1 , plivituri , s . n . Plivire . - V. plivi . PLIVÍT^2 , - Ă , pliviți , - te , adj . 1. ( Despre terenuri sau plante cultivate ) Curățat de buruieni . 2. ( Despre pomi , vie , plante ) Curățat de lăstarii , de cârceii , de frunzele etc . care sunt de
POLOGÍ , pologesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A tăia , a doborî la pământ iarba sau alte plante , cu coasa sau cu secera ; p . ext . a întoarce , a aduna laolaltă mai multe poloage ^1 ( 1 ) ( făcând snopi ) . 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece , să se culce la pământ ; a încovoia , a
PRĂSÍ , prăsesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre animale ) A face pui ; a se reproduce , a se înmulți . 2. Tranz . A semăna , a îngriji și a răspândi cultura unei plante ; a îngriji plantele ca să crească și să se
PUIÉT , ( 1 , 2 ) s . n . , ( 3 ) puieți , s . m . ( Cu sens colectiv ) 1. S . n . Mulțime de pui ^1 ( I 1 , 2 ) . 2. S . n . Larve ( de albine ) . 3. S . m . Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte ; p . gener . plante tinere . [ Pr . : pu - iet ] - Pui ^1 + suf . -
RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;
... S . f . ( La pl . ) Grup de plante cultivate pentru producerea rădăcinilor , care sunt utilizate în alimentația omului , în industrie sau ca furaje ; ( și la sg . ) plantă
RIZOCTONIÓZĂ , rizoctonioze , s . f . Boală a plantelor provocată de o ciupercă și manifestată prin muierea părților aeriene ale plantei . [ Pr . : - ni -