Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRUIA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 1272 pentru CĂRUIA.
... ȘÍPOT , șipote , s . n . 1. Izvor a cărui apă țâșnește cu putere ( și care
ȘIR , șiruri , s . n . 1. Grup , mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune , desfășurate în linie ( dreaptă ) ; rând , șirag ( 1 ) . 2. Succesiune de fapte , evenimente , unități de timp etc . Șir de întâmplări . 3. Desfășurare continuă și regulată , înlănțuire logică a ideilor , a faptelor într - o expunere , într - o relatare ; fir . 4. ( Mat . ) Mulțime infinită , ordonată , ale cărei elemente pot fi puse în corepondență cu mulțimea numerelor naturale . - Refăcut după șire ( pl . lui
ȘPALT ^1 , șpalturi , s . n . ( Tipogr . ) 1. Zaț așezat în formă de coloană lungă , pe copia căruia se fac corecturile tipografice înainte de punerea în pagină . 2. P . ext . Planșetă folosită pentru strângerea , păstrarea și transportul materialului cules , înainte de a fi paginat . ȘPALT ^2 , șpalturi , s . n . Piele subțire , de calitate inferioară , obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de
ȘTÉVIE , ștevii , s . f . Plantă erbacee cu tulpină puternică , cu frunze ovale , comestibile , a cărei rădăcină este folosită în medicină pentru proprietățile ei astringente și depurative ( Rumex
... ȚÂNȚÁR^2 , țânțari , s . m . ( La pl . ) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică ; ( și la sg . ) persoană care face parte din această populație . - Et . nec . ȚÂNȚÁR^1 , țânțari , s . m . Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor , cu corpul și cu picioarele lungi ...
ȚIST interj . Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere ; st ! -
ABRACADÁBRA subst . Cuvânt cabalistic căruia obscurantiștii îi atribuiau puterea magică de a realiza un lucru
... ABSOLÚT , - Ă , absoluți , - te , adj . , adv . I. Adj . 1. Care este independent de orice condiții si relații , care nu este supus nici unei restricții , care nu are limite ; necondiționat , perfect , desăvârșit . 2. ( Despre fenomene social - economice , în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă ) Considerat în raport cu ... fenomene asemănătoare ; care se află pe treapta cea mai de sus . 3. ( Mat . ; despre mărimi ) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat . Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Verb absolut = verb tranzitiv care
ABSOLUTIZÁ , absolutizez , vb . I . Tranz . A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ , condiționat , limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective ; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare , rupând - o de complexul căreia îi aparține . - Absolut + suf . -
ABSTRACȚIONÍSM s . n . Curent în artele plastice europene , a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare , ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice ; artă abstractă . [ Pr . : - ți -
ABSTRÁGE , abstrág , vb . III . Tranz . ( Rar ) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține ; a judeca izolat , în afara unui