Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCEPUTURI
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 95 pentru ÎNCEPUTURI.
IZVÓR , izvoare , s . n . 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului ; fântână . 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor ( 1 ) , o apă curgătoare ; începutul unui râu ; obârșie . 3. Sursă de lumină sau de căldură . 4. Fig . Lucru din care provine ceva ; origine ( a unui lucru ) ; sursă . 5. Document , text original ( istoric ,
JUGENDSTIL s . n . Curent artistic ilustrat în grafică , arta decorativă , arhitectură , pictură , apărut la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX în Germania și apoi în restul Europei , caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale . [ Pr . : iúgăndstil ] - Cuv .
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MANȘÉTĂ , manșete , s . f . 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși ( bărbătești ) sau a unei bluze ; bandă ( detașabilă ) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci . 2. Garnitură de piele sau de cauciuc , în formă de inel sau de cilindru , care servește la etanșarea unor deschideri . 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într - o publicație periodică . , la începutul unui articol , care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală , nota originală din cuprinsul
MEGALÍT , megaliți , s . m . Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite , în epoca neolitică și la începutul epocii bronzului , din blocuri de piatră brută sau cioplite
MENȘEVÍSM s . n . Curent moderat apărut la începutul sec . XX în cadrul social - democrației ruse , care se opunea prevederilor programatice ale
MIJLOC , mijlocuri , ( I 2 ) ( II ) mijloace , s . n . I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme ; centru ; loc aflat în interiorul unui spațiu , la oarecare distanță de margine . 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv . 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri ; talie , brâu . 4. ( Înv . ) Mediu ^1 , ambianță . 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni , al unei perioade de timp ; jumătate . 6. ( Înv . și pop . ) Ceea ce are calitatea , valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară . II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop ; ( la pl . ) posibilități ( materiale sau morale ) de care dispune cineva pentru un anumit scop ; p . ext . cale , metodă , procedeu . 2. ( Concr . ; la pl . ) Unelte , utilaj . 3. ( Concr . ) Avere , bani , resurse , fonduri . [ Acc . și :
MOTO ^1 - Element de compunere care înseamnă " pus în mișcare cu ajutorul unui motor " , " echipat cu un motor " și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective . MÓTO^2 , motouri , s . n . Citat luat , de obicei , dintr - o operă consacrată sau semnată de un autor celebru , pus la începutul unei lucrări , al unui capitol etc . cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii
NEOBARÓC s . n . Curent și stil artistic ( manifestate îndeosebi la începutul sec . XIX ) care încearcă să reînvie barocul . [ Pr . : ne -
NÓTĂ , note , s . f . 1. Însemnare , înregistrare în scris a unei observații referitoare la o anumită chestiune ; text scris care conține o scurtă însemnare , un comentariu . 2. ( Mai ales la pl . ) Fiecare dintre adnotările la un text literar sau științific , cuprinzând informații suplimentare de amănunt , referințe bibliografice etc . , trecute în josul paginii respective ori la sfârșitul sau la începutul volumului adnotat . 3. Comunicare ( scrisă ) prin care guvernul unui stat informează guvernul altui stat asupra unor probleme , face anumite propuneri , protestează asupra lezării unor interese etc . 4. Socoteală scrisă , document cuprinzând sumele pe care cineva trebuie să le achite pentru obiecte cumpărate , pentru consumații ; document prin care se dispune livrarea unor sume , bunuri , care servește la înregistrarea unor operații contabile etc . 5. Calificativ care reprezintă , printr - o cifră sau o mențiune specială , aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev , a unui student , a unui candidat , notat de către profesor , de către membrii unui juriu etc . 6. Semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale , indicând înălțimea și durata lor ; sunet care corespunde acestui semn . 7. Fig . Nuanță , însușire , trăsătură caracteristică , semn distinctiv ;
PANDÚR , panduri , s . m . 1. Soldat dintr - un corp de oaste habsburgică din sec . XVIII . 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec . XIX . 3. ( Înv . și pop . )