Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UN

 Rezultatele 5721 - 5730 din aproximativ 8917 pentru UN.

INCOATIV

INCOATÍV , - Ă , incoativi , - e , adj . ( Despre verbe ) Care exprimă începutul unei acțiuni . [ Pr . : - co -

 

INCOMBUSTIBILITATE

INCOMBUSTIBILITÁTE s . f . Proprietate a unui corp de a fi

 

INCOMENSURABILITATE

INCOMENSURABILITÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi incomensurabil ( 1 ) din cauza dimensiunilor foarte mari . 2. ( Mat . ) Caracteristică a unor mărimi de a fi incomensurabile (

 

INCOMPATIBILITATE

INCOMPATIBILITÁTE s . f . 1. Faptul de a fi incompatibil ; nepotrivire , necompatibilitate . 2. Interzicere ( prevăzută de lege ) de a cumula două funcții , două atribuții care , prin caracterul lor , sunt contradictorii . 3. ( Med . ) Termen folosit de obicei în legătură cu transfuziile de sânge pentru a arăta o nepotrivire de grup sangvin . 4. ( Mat . ) Caracteristică a unui sistem de ecuații sau inecuații de a fi

 

INCOMPRESIBILITATE

INCOMPRESIBILITÁTE s . f . Însușirea unui corp de a fi incompresibil ;

 

INCONȘTIENȚĂ

INCONȘTIÉNȚĂ s . f . 1. Lipsă sau pierdere a cunoștinței , care apare în diferite boli neuropsihice . 2. Lipsa unei atitudini conștiente , raționale fată de realitatea înconjurătoare ; stare sufletească în care omul nu - și dă seama de actele sale . [ Pr . : - ști -

 

INCONȘTIENT

INCONȘTIÉNT , - Ă , inconștienți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu este conștient , care nu știe ce face , care și - a pierdut cunoștința ( ca urmare a unei stări patologice ) . 2. ( Adesea adverbial ) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare ; fără minte , fără judecată . II. S . n . Activitate psihică a omului de care el nu - și dă seama , totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței . [ Pr . : - ști -

 

INCRIMINA

INCRIMINÁ , incriminez , vb . I . Tranz . A acuza o persoană de săvârșirea unei crime ; p . gener . a învinovăți , a acuza . [ Var . : încriminá vb .

 

INCUBAȚIE

INCUBÁȚIE , incubații , s . f . 1. Proces de dezvoltare , naturală sau artificială , a embrionului de păsări sub influența anumitor factori fizici ( temperatură , umiditate etc . ) . 2. Timpul cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu virușii unei boli și primele simptoame ale bolii provocate de aceștia . [ Var . : incubațiúne s .

 

INCULPA

INCULPÁ , incúlp , vb . I . Tranz . A învinui , a acuza pe cineva ( în fața unei instanțe

 

INCULTURĂ

INCULTÚRĂ s . f . Lipsă de cultură a unui om ; cultură

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>