Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CELE
Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 1012 pentru CELE.
MICAȘÍST , micașisturi , s . n . Rocă șistoasă alcătuită în cea mai mare parte din straturi paralele de mică ^1 și de
... MICROSPOROCÍT , microsporocite , s . n . ( Bot . ) Celula mamă a polenului , care are în nucleu două rânduri de cromozomi , aduși de gametul femel și de cel
MIJLOCÍU , - ÍE , mijlocii , adj . 1. Care se găsește la mijlocul unei linii , al unei suprafețe , al unui spațiu etc . 2. ( Adesea substantivat ) Care este al doilea dintre mai mulți frați , considerat în raport cu aceștia ; mezin . 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea , calitatea , valoarea etc . ; de mijloc , potrivit , mediu ^2 . 4. ( Sport ; în sintagmele ) Categorie mijlocie ( mare ) ( și substantivat , f . ) = categorie de greutate la box , lupte și haltere , situată între semimijlocie și semigrea . Categorie mijlocie ( mică ) ( și substantivat f . ) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte . - Mijloc + suf . -
... MINORITÁR , - Ă , minoritari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care face parte dintr - o minoritate ( 1 ) , care reprezintă cel
MIOCÉN , - Ă , mioceni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Epoca inferioară a neogenului , caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale , în care s - au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți . 2. Adj . Care aparține miocenului ( 1 ) , privitor la miocen ; miocenic . [ Pr . : - mi -
... MIORC interj . Cuvânt care imită orăcăitul broaștelor sau zgomotul produs de cel
MIRONOSÍȚĂ , mironosițe , s . f . 1. ( Bis . ) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a - i unge trupul ; p . gener . femeie cucernică , smerită . 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii - albăstrii ( Lymantria
MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .
MOȘ , moși , s . m . I. 1. Bărbat ( mai ) în vârstă ; unchiaș , moșneag ; p . restr . apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă . 2. ( Înv . și reg . ) Bunic ; ( mai ales la pl . ) ascendent ( mai îndepărtat ) , înaintaș , strămoș . 3. Personaj mascat , reprezentând un bătrân , care însoțește brezaia sau care apare în diferite creații dramatice populare ; moșneag . 4. ( Pop . ; la pl . ; de obicei art . ) Ființe imaginare despre care se crede că ar alunga iarna ; fiecare dintre cele nouă zile din lună martie care urmează după zilele babelor . 5. ( La pl . ; în tradițiile populare ) Nume dat mai multor sărbători religioase în care se fac slujbe și pomeni pentru morți . II. Partea cu cârlig a unei
MOȚIÚNE , moțiuni , s . f . 1. Hotărâre a unei adunări , aprobată prin vot , prin care aceasta își exprimă atitudinea , doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore . 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix , pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale . [ Pr . : - ți -