Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIȘCARE

 Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 707 pentru MIȘCARE.

RADIOLOCAȚIE

... RADIOLOCÁȚIE , radiolocații , s . f . Detectarea și determinarea poziției unui obiect ( în mișcare ) față de un reper , cu ajutorul unor fascicule de unde electromagnetice emise , și transformarea acestora în semnale vizibile după reflectarea lor de către obiectul detectat ...

 

RALLENTANDO

RALLENTÁNDO adv . ( Muz . ; indică modul de execuție ) Rărind progresiv tempoul mișcării . - Cuv .

 

RAMOLIT

RAMOLÍT , - Ă , ramoliți , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care și - a pierdut vioiciunea mișcărilor , a facultăților intelectuale ( din cauza bătrâneții ) . - V.

 

RATEU

... s . n . 1. Defect în funcționarea unor motoare datorită căruia arderea combustibilului se face incomplet , producând o explozie falsă , care nu poate pune motorul în mișcare ; p . ext . pocnetul care însoțește falsa explozie . 2. Încercare nereușită de a trage un foc de armă sau de a aprinde ...

 

RAZNA

... RÁZNA adv . 1. ( Pe lângă verbe de mișcare

 

RAZNOCINȚI

RAZNOCÍNȚI s . m . pl . Nume dat în Rusia , începând din sec . XVIII , intelectualității ridicate din rândurile funcționărimii , micii burghezii , negustorimii și țărănimii , care a avut un rol important în mișcarea revoluționară și în dezvoltarea științei și

 

REALISM

... REALÍSM s . n . Mișcare

 

REBRUSMENT

... REBRUSMÉNT , rebrusmente , s . n . Schimbare a direcției și a sensului de mișcare

 

RECTILINIU

... RECTILÍNIU , - IE , rectilinii , adj . ( Mat . ; despre o mișcare

 

REDOARE

REDOÁRE , redori , s . f . ( Rar ) 1. Lipsă de suplețe ; rigiditate . 2. ( Med . ) Limitare a mișcărilor unei

 

REFLEX

REFLÉX , - Ă , reflecși , - xe , adj . , s . n . I. Adj . ( Fiziol . ; despre acte sau mișcări ale organismului ) Produs în mod spontan , independent de voință . II. S . n . 1. Rază reflectată ; sclipire , strălucire , lucire . 2. Fig . Oglindire , reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>