Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMÂNESC

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 203 pentru ROMÂNESC.

CRĂIȚĂ

... 2. Varietate de ciupercă comestibilă , a cărei pălărie este purpurie pe deasupra , iar pe dedesubt galbenă - aurie . II. ( La pl . , art . ) Dans popular românesc cu mișcare vioaie , răspândit în Oltenia ; melodie după care se execută acest dans . III. ( Rar ; la jocul de cărți ) Damă . [ Var . : creíță s . f . ] - Crai ...

 

CRUCIULIȚĂ

CRUCIULÍȚĂ , cruciulițe , s . f . 1. Diminutiv al lui cruce ( I 1 ) ; cruciță . 2. Cusătură artistică de mână , foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești . 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor , cu flori galbene ( Senecio ) . - Cruce + suf . -

 

DACIADĂ

DACIÁDĂ , daciade , s . f . Competiție sportivă românească , cu caracter de masă , organizată din doi în doi ani , cu etape finale pe țară . [ Pr . : - ci - a - ] - Dac + suf . -

 

DEDOI

... DEDÓI subst . Dans popular românesc

 

DESCĂLECA

DESCĂLECÁ , descálec , vb . I . Intranz . 1. A coborî , a se da jos de pe cal . 2. ( Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești ) A se așeza într - un loc , întemeind o țară . [ Var . : descălicá vb .

 

DIJMĂRIT

DIJMĂRÍT s . n . Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci . - Dijmă + suf . -

 

DIVAN

DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :

 

DODECAR

DODECÁR , dodecari , s . m . Veche monedă turcească de aur , care a circulat și în țările

 

DOMN

DÓMN , domni , s . m . 1. Termen de politețe pentru un bărbat . 2. Persoană care are autoritatea , posibilitatea de a face ceva ; stăpân . 3. Titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei ; voievod , domnitor ; persoană care purta acest titlu . 4. Dumnezeu ; Isus

 

DREGĂTOR

DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție , armată ; p . gener . conducător ; înalt funcționar [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătór s . m . ] - Drege + suf . -

 

DUȘEGUBINĂ

DUȘEGUBÍNĂ , dușegubine , s . f . Răscumpărare ( în bani sau vite ) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor , a unui adulter , pentru răpirea unei fete etc . - De ^4 +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>