Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REALITATE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 140 pentru REALITATE.
FANTEZÍST , - Ă , fanteziști , - ste , adj . 1. Care nu are nimic comun cu realitatea , care este un produs al imaginației . 2. ( Despre oameni ) Care este ( sau se lasă ) dominat de idei fantastice , ireale sau nerealizabile . 3. ( Despre manifestări , creații etc . ale oamenilor ) Care este lipsit de orice bază reală , care trădează pe omul fantezist (
... FAPT , fapte și ( 4 ) fapturi , s . n . 1. Întâmplare sau împrejurare reală , lucru petrecut în realitate . Fapt istoric . 2. Acțiune săvârșită de cineva ; faptă . 3. ( Pop . ; în legătură cu unele momente ale zilei ; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin ...
FIDELITÁTE s . f . 1. Statornicie în convingeri , în sentimente , în atitudine etc . ; devotament , credință . 2. Precizie , exactitate în prezentarea sau în reproducerea realității , a unui text , a unui model etc . 3. { Tehn . ; în sintagma ) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnale sonore ( înregistrate ) ; hi -
... multe ) figuri de stil ; figurat . 2. ( Despre unele arte ) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate
FILOZOFÍE , filozofii , s . f . 1. Știință constituită dintr - un ansamblu închegat de noțiuni și idei , care interpretează și reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale ; concepție generală despre lume și viață . 2. Totalitatea concepțiilor și a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei științe . 3. ( Rar ) Atitudine ( înțeleaptă ) față de întâmplările vieții ; mod specific de a privi problemele vieții . 4. ( Fam . ) Lucru greu de făcut , problemă greu de
GNOSEOLOGÍE s . f . Teorie filozofică asupra capacității omului de a cunoaște realitatea și de a ajunge la adevăr ; teoria cunoașterii . [ Pr . : - se -
... HALUCINÁȚIE , halucinații , s . f . Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate
HIPNÓZĂ , hipnoze , s . f . Stare asemănătoare cu somnul sau cu somnambulismul , provocată artificial prin sugestie , în timpul căreia controlul conștient asupra propriei comportări și contactul cu realitatea slăbesc , acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței
IDEALÍST , - Ă , idealiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține idealismului ( 1 ) , privitor la idealism . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care aspiră spre un ideal ; p . ext . ( om ) lipsit de simțul realității , de spirit practic . [ Pr . : - de -
IDEALÍSTIC , - Ă , idealistici , - ce , adj . ( Rar ) 1. ( Fil . ) Propriu doctrinei idealiste . 2. Care aspiră spre un ideal ; p . ext . lipsit de simțul realității , de spirit practic . [ Pr . : - de - a - ] - Idealist + suf . -
... idilizez , vb . I . Tranz . A vedea sau a reda un fapt de viață mai frumos sau mai bun decât este în realitate