Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENI
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 131 pentru OMENI.
INCOGNOSCÍBIL , - Ă , incognoscibili , - e , adj . ( Filoz . ) Care nu poate fi cunoscut de rațiunea omenească ( deși se presupune că există în
LOCALITÁTE , localități , s . f . Așezare omenească formând o unitate
MĂRGINÁȘ , - Ă , mărginași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află la margine , la hotar , la extremitate ; periferic , lăturalnic , limitrof . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește , care se află la marginea unei așezări omenești , a unui teritoriu etc . ; mărginean . - Margine + suf . -
MANECHÍN , manechine , s . n . 1. Figură de lemn , de ceară , de material plastic etc . , care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură , ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc . 2. Persoană angajată de un ( mare ) atelier de croitorie , de o casă de mode etc . pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare , cu scopul de a le prezenta public ;
MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii descoperiți ; obrăzar . 2. Machiaj ; p . ext . preparat cosmetic care se aplică pe față pentru întreținerea tenului . 3. Dispozitiv care acoperă parțial sau total o persoană , un animal , un obiect pentru a le proteja , a le ascunde vederii . 4. Lucrare menită să ascundă vederii inamicului un obiectiv militar ; adăpost individual săpat de fiecare soldat pe câmpul de
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
MELEÁG , meleaguri , s . n . ( De obicei la pl . ) Loc . teren ( situat în apropierea cuiva ) , împrejurime , vecinătate ; cuprins al unei așezări omenești , ținut , regiune , loc ;
METENSOMATÓZĂ s . f . ( Rar ) Concepție mistică potrivit căreia sufletul omenesc trece prin diferite corpuri spre a se apropia de
MIJLOC , mijlocuri , ( I 2 ) ( II ) mijloace , s . n . I. 1. Punct care se găsește la egală depărtare de două extreme ; centru ; loc aflat în interiorul unui spațiu , la oarecare distanță de margine . 2. Nume dat anumitor părți ale unor obiecte situate sau destinate a fi situate în partea ( aproximativ ) centrală a obiectului respectiv . 3. Parte a corpului omenesc cuprinsă între torace și șolduri ; talie , brâu . 4. ( Înv . ) Mediu ^1 , ambianță . 5. Moment situat la aceeași depărtare de începutul și sfârșitul unei acțiuni , al unei perioade de timp ; jumătate . 6. ( Înv . și pop . ) Ceea ce are calitatea , valoarea situată între o limită superioară și altă inferioară . II. 1. Ceea ce servește ca unealtă pentru realizarea unui scop ; ( la pl . ) posibilități ( materiale sau morale ) de care dispune cineva pentru un anumit scop ; p . ext . cale , metodă , procedeu . 2. ( Concr . ; la pl . ) Unelte , utilaj . 3. ( Concr . ) Avere , bani , resurse , fonduri . [ Acc . și :
MISTÉR^1 , mistere , s . n . 1. Ceea ce este ( încă ) necunoscut , neînțeles sau descoperit ; taină ; secret . 2. Dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești . 3. ( La pl . ) Ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați . 4. ( La pl . ) Lucrare dramatică specifică evului mediu , cu caracter religios sau laic , reprezentată cu prilejul unor sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar ; domn . - Cuv .
MONGOLOÍD , - Ă , mongoloizi , - de , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Denumirea uneia dintre cele trei mari rase omenești , răspândită în Asia centrală , Asia de est și de sud - est ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei rase . 2. Adj . Care prezintă caractere fizice asemănătoare cu ale unui mongol ( 1 ) ; care se referă la mongoloid (