Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 135 pentru JUDECA.

CRIMINAL

CRIMINÁL^1 , criminaluri , s . n . ( Înv . ) Judecătorie , tribunal care judecă crimele ; p . ext . pușcărie , închisoare . CRIMINÁL^2 , - Ă , criminali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care conține o intenție nelegiuită , care constituie o crimă , referitor la crimă ; rău , dăunător . 2. S . m . și f . Persoană care a săvârșit o crimă ; criminalist ^

 

CUMINȚIT

CUMINȚÍT , - Ă , cumințiți , - te , adj . Care a devenit mai așezat , mai serios ; care s - a făcut mai înțelept , mai cu judecată . - V.

 

CUMINTE

CUMÍNTE , cuminți , adj . 1. Cu purtări bune ; așezat , liniștit . 2. Cu judecată ; deștept ,

 

CUMPĂT

CÚMPĂT , s . n . 1. Echilibru sufletesc , judecată dreaptă , stăpânire de sine ; cumpătare . 2. ( Rar ) încercare grea la care este supus cineva . 3. ( Înv . ; în expr . ) Pe sub cumpăt = pe ascuns ; cu

 

DEDUCE

DEDÚCE , dedúc , vb . III . Tranz . A deriva , a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul ; a trage o concluzie , pe calea deducției , din două sau mai multe

 

DEFERI

DEFERÍ , defér , vb . IV . Tranz . 1. ( Determinat prin " justiției " , " tribunalului " etc . ) A trimite ( pe cineva ) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală ; a supune o cauză unui for judecătoresc . 2. ( Neobișnuit ) A acorda , a conferi ( o cinste , o demnitate , o

 

DICASTERIE

... DICASTÉRIE s . f . ( Înv . ) Tribunal bisericesc care judeca

 

DISCERNE

... DISCÉRNE , discérn , vb . III . Tranz . A deosebi , a distinge lucrurile unele de altele ; a judeca

 

DIVAN

DIVÁN , divane , s . n . I. Canapea fără spătar , pe care se poate ședea sau dormi . II. 1. ( În Imperiul Otoman ) Consiliu cu atribuții politice , administrative și juridice , alcătuit din cei mai înalți demnitari ; ( în țările românești ) sfat domnesc . 2. ( Înv . ) Judecată , proces . III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental . [ Pl . și :

 

ETNOCENTRISM

... ETNOCENTRÍSM s . n . Tendință de a judeca

 

EXTRĂDARE

EXTRĂDÁRE , extrădări , s . f . Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei ; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său , spre a fi judecat sau spre a - și executa pedeapsa . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>