Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DISCERNERE, CERNE, DEOSEBI, INDISCERNABIL, JUDECA, LUMINAT ... Mai multe din DEX...

DISCERNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. - Din fr. discerner, lat. discernere.

Sursa : DEX '98

 

DISCÉRNE vb. tr. a judeca limpede, deosebind lucrurile, situațiile etc.; a raționa cu pătrundere și precizie. (< fr. discerner, lat. discernere)

Sursa : neoficial

 

DISCÉRNE vb. v. deosebi.

Sursa : sinonime

 

discérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discérn, 1 pl. discérnem; conj. prez. 3 sg. și pl. disceárnă; part. discernút

Sursa : ortografic

 

A DISCÉRNE discérn tranz. 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /discerner, lat. discernere

Sursa : NODEX

 

DISCÉRNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < fr. discerner, it., lat. discernere].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DISCERNE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru DISCERNE.

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... mila să-ntâlnească întrezărind în sine că firava-i putere el, necunoscătorul, va ști să o sporească Și între rău și bine el va putea discerne, când Legea va cunoaște și Binele va face atunci când egoismul nu va să mai însemne nimic și va renaște, ieșind din carapace, De veacuri ... El măsoară timpul de când călătoria Ființei-om eterne fusese poruncită și până-n clipa-n care știu că datoria constând în a discerne, atât de mult dorită, Ținea doar de orgoliu, o falsă calitate a lumii-nșelătoare ce pân-atunci păruse, în mintea sa confuză, doar ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISCERNE

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DISCERNE.

DISCERNERE

... DISCÉRNERE s . f . Acțiunea de a discerne . - V. discerne

 

CERNE

... a bura . 4. Tranz . Fig . A alege partea bună , valabilă ( dintr - un studiu , dintr - o concepție etc . ) , eliminând restul ; a discerne

 

DEOSEBI

... a se evidenția . 3. Tranz . A recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea ; a desluși , a discerne

 

INDISCERNABIL

... INDISCERNÁBIL , - Ă , indiscernabili , - e , adj . ( Rar ) Care nu se poate discerne

 

JUDECA

... I . 1. Tranz . A - și forma o opinie despre cineva sau ceva , examinând argumentele , luând în considerare împrejurarile , urmările etc . ; a discerne , a chibzui . 2. Tranz . A aprecia , a prețui , a califica . 3. Tranz . și refl . ( recipr . ) A ...

 

LUMINAT

... te , adj . 1. Care primește lumină , pe care cade lumina ; plin de lumină ; luminos . 2. Fig . ( Despre oameni ) Cu ( multă ) știință de carte ; care înțelege , discerne , care judecă limpede ; plin de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe ...