Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOLOGIC
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 68 pentru GEOLOGIC.
PERICLÍN , periclinuri , s . n . 1. ( Bot . ) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor . 2. ( Geol . ) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale
PLIOCÉN , - Ă , plioceni , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține celei de - a doua epoci a neogenului , care se referă la această epocă . 2. S . n . A doua epocă a neogenului , situată intre miocen și perioada cuaternară , reprezentată , în partea de vest a Europei , prin depozite marine , iar în cea de est prin depozite lacustre . 3. S . n . Serie de straturi geologice din pliocen ( 2 ) . [ Pr . : pli -
PRECONSOLIDÁRE , preconsolidări , s . f . ( Geol . ) Consolidare naturală a unui strat de pământ argilos supus , în trecut , unei sarcini geologice mai mari decât cea actuală . - Pre ^1 - +
RELÍCTĂ , relicte , adj . Specie relictă ( Biol . ; în sintagma ) ( și substantivat , f . ) = specie de plantă sau de animal care a supraviețuit dispariției unei faune sau unei flore în decursul timpurilor
REZERVÁȚIE , rezervații , s . f . 1. ( Adesea urmat de determinarea " naturală " ) Teritoriu ocrotit prin lege , pe care nu se pot face transformări , deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante , animale , minereuri sau formații geologice rare , care prezintă importanță din punct de vedere științific . 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui
SEISMOMETRÍE s . f . Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului , provocate prin explozii artificiale , mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora ; seismică . [ Pr . : se -
... SERICITIZÁRE , sericitizări , s . f . Fenomen geologic
SÉRIE , serii , s . f . 1. Înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi ; succesiune neîntreruptă de lucruri , de fapte etc . de același fel , care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel ; șir ; p . ext . mulțime , sumă . 2. Expresie matematică formată dintr - o infinitate de termeni care se deduc unul din altul conform unei anumite reguli și care sunt legați între ei cu semnul plus sau minus . 3. ( Chim . ) Grup de compuși organici caracterizați prin faptul că fiecare are în molecula lui câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului . 4. Număr de ordine care se aplică pe mărfurile fabricate într - un număr mare de exemplare de același tip . 5. Complex de straturi care s - au depus în timpul unei epoci geologice . 6. Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr - o trăsătură
SILURIÁN , - Ă , silurieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . A treia perioadă a erei paleozoice care se caracterizează prin sedimentări de calcar , de gresie , de șisturi argiloase , prin apariția primelor plante terestre și prin dezvoltarea nevertebratelor marine . 2. S . n . Sistem de straturi geologice din silurian ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține silurianului ( l ) , care datează din această perioadă ; care este caracteristic , propriu silurianului ( 1 , 2 ) ; siluric . [ Pr . : - ri -
SISTÉM , sisteme , s . n . 1. Ansamblu de elemente ( principii , reguli , forțe etc . ) dependente între ele și formând un tot organizat , care pune ordine într - un domeniu de gândire teoretică , reglementează clasificarea materialului într - un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit . 2. Totalitatea depozitelor formate în decursul unei perioade geologice . 3. Metodă de lucru , mod de organizare a unui proces , a unei operații , fel de a lucra ; normă , obicei . 4. Model , tip , tipar ; marcă ( de fabrică ) . 5. ( În sintagma ) Sistem audio = combină muzicală . [ Var . : ( rar ) sistémă s .
STRATIGRAFÍE s . f . Ramură a geologiei care studiază formațiile geologice ale scoarței terestre , pentru a determina vârsta și succesiunea