Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FOLOSI
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 2235 pentru FOLOSI.
HELIOTRÓP , heliotrope , ( 1 , 2 ) s . n . , heliotropi , ( 3 ) s . m . 1. S . n . Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului . 2. S . n . Varietate de calcedonie , de culoare verde - închis sau roșie cu pete galbene strălucitoare , folosită ca piatră semiprețioasă din care se fac obiecte ornamentale . 3. S . m . Numele unei plante aromatice , cu frunze ovale , cu flori de culoare albă sau albastru - deschis , întrebuințate în industria parfumului ( Heliotropium
IAHT , iahturi , s . n . 1. Navă mică și elegantă , cu pânze sau cu propulsie mecanică , pentru un număr mic de pasageri , folosită pentru călătorii de plăcere . 2. Ambarcație sportivă cu vele folosită pentru
IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...
IMPRIMÁT , - Ă , imprimați , - te , adj . , s . n . 1. Adj . Care este tipărit . 2. S . n . Formular - tip folosit în întreprinderi și în instituții pentru întocmirea de acte oficiale ; publicație cu caracter administrativ ( adresă , registru etc . ) folosită în întreprinderi și instituții . 3. S . n . ( La pl . ) Publicații tipărite ;
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în
LINEÁL , lineale , s . n . 1. Instrument metalic de forma unei bare , folosit pentru trasare , măsurare sau verificare de dimensiuni . 2. Dispozitiv ( acționat mecanic sau electric ) format din piese paralelipipedice de oțel forjat , care servește la conducerea materialului de laminat la intrarea în unele laminoare . 3. Dispozitiv al mașinii de cusut , care servește la formarea cusăturilor paralele cu marginea materialului . 4. Element al unei mașini de cardat bumbac , folosit la pieptănarea fibrelor scurte de pe tobă . [ Pr . : - ne -
MALÉIC , - Ă , maleici , - ce , adj . Acid maleic ( Chim . ; în sintagmele ) = acid obținut prin oxidarea benzenului , folosit în industria textilă și chimică la fabricarea uleiurilor . Anhidridă maleică = anhidridă obținută prin încălzirea acidului maleic , folosită în industria chimică . [ Pr . : - le -
MEI subst . 1. S . m . Plantă erbacee din familia gramineelor , cu inflorescența ramificată și cu flori albe - gălbui , folosită ca nutreț pentru vite ; părâng , păsat ( Panicum miliaceum ) ; p . restr . semințele acestei plante , folosite în trecut pentru hrana oamenilor , azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări . 2. S . n .
MÍLĂ^2 , mile , s . f . Unitate de măsură pentru lungimi folosită în trecut , care a variat în timp și de la o țară la alta ; ( azi ) unitate de măsură pentru lungimi egală cu 1609 , 3 m , folosită în Marea Britanie și în S . U . A. MÍLĂ^1 , mile , s . f . 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva ; compătimire ; îndurare ; milostenie . 2. Ajutor , binefacere ; ( concr . ) pomană , milostenie . 3. Stare jalnică , de compătimit în care se află cineva ; mizerie . 4. Bunăvoință , bunătate , indulgență ,
MOLÉTĂ , molete , s . f . 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțuită , folosit la moletare . 2. Roată de cablu cu diametru mare , folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de