Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIGURĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 106 pentru FIGURĂ.

IDOLIȚĂ

ÍDOLIȚĂ , idolițe , s . f . ( Rar ) Divinitate păgână feminină ; ( concr . ) chip , figură , statuie reprezentând o asemenea divinitate . - Idol + suf . -

 

IMAGINE

IMÁGINE , imagini , s . f . 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații , percepții sau reprezentări ; spec . reprezentare vizuală sau auditivă ; ( concr . ) obiect perceput prin simțuri . 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic ; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe , a unui lucru , a unei scene din viață , a unui tablou din natură etc . , obținută prin desen , pictură , sculptură etc . 3. ( Fiz . ) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate . [ Var . : ( rar ) imágină , - i s .

 

LITOTĂ

LITÓTĂ , litote , s . f . Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai

 

LUNULĂ

LUNÚLĂ , lunule , s . f . 1. Figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte . 2. ( Anat . ) Zonă albă , în formă de semilună , care se află la baza unghiei ( la

 

MANECHIN

MANECHÍN , manechine , s . n . 1. Figură de lemn , de ceară , de material plastic etc . , care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură , ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc . 2. Persoană angajată de un ( mare ) atelier de croitorie , de o casă de mode etc . pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare , cu scopul de a le prezenta public ;

 

MASCĂ

... MÁSCĂ , măști , 1. Bucată de stofă , de mătase , de dantelă , de carton etc . ( înfățișând o față omenească sau figura unui animal ) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei ( pentru a nu fi recunoscut ) , lăsând numai ochii ...

 

METAFORIC

METAFÓRIC , - Ă , metaforici , - ce , adj . Care ține de metaforă ; propriu metaforei ; exprimat prin metafore ; bogat în metafore ; p . gener .

 

METALEPSĂ

METALÉPSĂ , metalepse , s . f . Figură de stil înrudită cu metonimia , care constă în indicarea unui amănunt antecedent pentru a sugera consecința unui fapt , sau

 

METAMORFOZA

METAMORFOZÁ , metamorfozez , vb . I . 1. Refl . ( Despre unele animale inferioare ) A se dezvolta prin metamorfoză . 2. Refl . și tranz . A căpăta sau a face să capete altă figură , altă înfățișare ; fig . a ( - și ) schimba caracterul , firea ,

 

METONIMIE

METONIMÍE , metonimii , s . f . Figură de stil care constă în inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte , ale părții prin întreg , ale cauzei prin efect , ale efectului prin cauză , ale abstractului prin concret , ale posesorului prin lucrul posedat

 

MOACĂ

MOÁCĂ , moace , s . f . 1. ( Pop . ) Bâtă lungă și groasă cu măciulie la un capăt ; măciucă . 2. ( Arg . ) Cap ; figură . 3. ( Fam . ) Persoană ( mai ales femeie ) bleagă , înceată , leneșă . 4. ( Iht . ; reg . ) Zglăvoacă . [ Var . : moc s . m . ] - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>