Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTRUGERE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 68 pentru DISTRUGERE.
PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin
PIETÍN s . n . 1. Boală contagioasă la oi , care se manifestă prin răni dureroase la picioare , pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor . 2. Boală a cerealelor , provocată de unele ciuperci , cere duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor , la pălirea , îndoirea și căderea plantelor . [ Pr . : pi -
... POTOPÉNIE , potopenii , s . f . ( Rar ) Calamitate , distrugere
... POTOPÍRE s . f . ( Pop . ) Acțiunea de a potopi ; prăpăd , pustiire , distrugere
... PRĂPĂDÉNIE s . f . ( Pop . ) Stricăciune , pagubă , distrugere
... PUSTIÍRE , pustiiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) pustii și rezultatul ei ; distrugere
... RAVÁGIU , ravagii , s . n . ( Mai ales la pl . ) Pagubă , distrugere
REGLÁ , reglez , vb . I . Tranz . 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s - au abătut de la anumite condiții impuse . 2. ( Mil . ) A potrivi , a îndrepta , a fixa tirul unui tun , al unei arme de foc portabile , al unei unități de artilerie etc . pentru distrugerea unui obiectiv . 3. A aranja , a orândui , a
... RISÍPĂ , risipe , s . f . 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești , cheltuială fără măsură ; irosire . 2. ( Înv . și pop . ) Sfărârmare , distrugere
RODENTICÍD , rodenticide , s . n . Substanță toxică sau cultură bacteriană folosită pentru distrugerea rozătoarelor . - Denumire
... rămas dintr - o construcție veche , dărâmată ; dărâmătură . 2. ( Rar ) Faptul de a ( se ) ruina . 3. Fig . Pierderea averii sau a sănătății ; distrugere