Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULA
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 81 pentru ARTICULA.
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului
LIMBÁJ , limbaje , s . n . 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbă , grai . 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită . 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale . 4. ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare . [ Pl . și : limbajuri ] - Limbă + suf . - aj ( după fr . langage ) . LIMBÁJ s . n . ( Inform . ) Sistem de caractere și simboluri folosit în
LUNG , - Ă , lungi , adj . , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care are o lungime mare , ale cărui capete sunt depărtate unul de altul . 2. De statură mare ; înalt . 3. ( Despre suprafețe ) Care se întinde pe o distanță mare ; p . ext . vast . 4. ( Despre mâncăruri ) Apos , diluat . 5. Care durează mult timp ; îndelungat . II. Adv . Mult , îndelung ; adânc . III. S . n . ( De obicei articulat ) Lungime ;
MANETÓN , manetoane , s . n . ( Mec . ) Fus al unui arbore cotit , pe care se articulează capul
MÉMBRU , - Ă , membri , - e , subst . 1. S . n . ( Adesea la pl . ) Fiecare dintre părțile exterioare , articulate ale trupului omului sau animalului , care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație ; mădular . 2. S . m . și f . Persoană care face parte dintr - o colectivitate ( organizată ) ; fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr - o grupare sau o organizație socială , politică etc . , considerată în raport cu acestea ; mădular . 3. S . m . Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice ; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții . 4. S . n . Fiecare dintre părțile unei propoziții , fraze sau
MÚRMUR , murmure , s . n . 1. Succesiune de sunete ( slab și monoton articulate ) , de cuvinte rostite încet și neclar ; zgomot confuz de voci ; rumoare , murmuială . 2. Zgomot ușor , prelung și monoton produs de o apă curgătoare , de frunzișul mișcat de vânt
OCLUSÍVĂ , oclusive , adj . f . Consoană oclusivă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = consoană care se articulează printr - o ocluziune a canalului fonator , urmată de o explozie ; consoană explozivă . [ Var . : ocluzívă adj .
OM , oameni , s . m . 1. Ființă superioară , socială , care se caracterizează prin gândire , inteligență și limbaj articulat , iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta , mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat . 2. ( Cu determinări care indică un raport de dependență ) Persoană care se află în slujba cuiva ; persoană de încredere . 3. Persoană de vază , de seamă . 4. Bărbat . 5. ( La sg . ) Persoană oarecare , cineva , oricine . 6. ( Art . ) Numele popular al constelației boreale Hercule . [ Gen . - dat . : omului ; voc . :
PÁLĂ^5 , pale , s . f . Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și - o puneau peste rochie femeile romane . PÁLĂ^4 , pale , s . f . ( Înv . și reg . ) Capriciu , toană . - Et . nec . PÁLĂ^3 , pale , s . f . ( Înv . ) Paloș . PÁLĂ^2 , pale , s . f . 1. Organ activ al unei elice de avion , de vapor , de ventilator etc . sau al unui rotor , încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului . 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică , obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine . PÁLĂ^1 , pale , s . f . 1. Cantitate de fân , de paie etc . cât se taie dintr - o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca ; p . ext . grămadă ( mică ) de fân , de paie etc . 2. P . ext . Strat , pătură din ceva ; fâșie ,
PALATÁL , - Ă , palatali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Relativ la palat ^1 , care aparține palatului ^1 , din regiunea palatului ^1 , palatin ^2 . 2. ( Fon . ) Care se produce în regiunea palatului ^1 ; spec . ( despre sunete ) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul -
PALONIÉR , paloniere , s . n . Mecanism alcătuit dintr - o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități , folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcații . [ Pr . : - ni -