Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AGRICOL

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 123 pentru AGRICOL.

FITOTEHNIE

FITOTEHNÍE s . f . Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole , în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate

 

FIZIOCRAȚIE

FIZIOCRAȚÍE s . f . Doctrină economică din secolul al XVIII - lea care susține că munca agricolă constituie unica sursă de bogăție . [ Pr . : - zi -

 

FONCIERĂ

FONCIÉRĂ , fonciere s . f . ( Înv . ) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole . [ Pr . : - ci -

 

FREZĂ

FRÉZĂ^3 , freze , s . f . Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec . XVI - XVII . FRÉZĂ^2 , freze , s . f . Pieptănătură bărbătească ; frizură . FRÉZĂ^1 , freze , s . f . 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri , dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație , folosită la prelucrarea metalelor , a lemnului și a altor materiale dure ; frezor ^1 . 2. Mașină de frezat . 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr - un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea , mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ , la executarea

 

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

GOSPODĂRIE

GOSPODĂRÍE , gospodării , s . f . 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea ( imobilă a ) unui locuitor , îndeosebi a unui țăran ( și a familiei sale ) ; casă ^1 . 2. Activitate casnică ( a gospodinei ) ; menaj . 3. ( Ieșit din uz ) Unitate de producție agricolă , de prestări de servicii etc . ( de stat , cooperatistă sau particulară ) . 4. Conducere , administrare a unui bun , a unei instituții ( publice ) etc . ; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere , administrare . Gospodărie comunală . - Gospodar + suf . -

 

GRĂDINĂ

GRĂDÍNĂ , grădini , s . f . 1. Suprafață de teren arabil , de obicei îngrădită , pe care se cultivă legume , flori sau pomi fructiferi , în vederea obținerii unor produse ; grădinărie . 2. Suprafață de teren plantată ( și amenajată cu alei , bănci etc . ) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ . 3. ( În sintagmele ) Grădină de copii = grădiniță ( de copii ) . Grădină sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor

 

GRAPĂ

GRÁPĂ^2 , grape , s . f . Tip de inflorescență în formă de ciorchine . GRÁPĂ^1 , grape , s . f . Unealtă agricolă formată dintr - un grătar cu dinți , cu discuri , cu roți dințate etc . sau dintr - o legătură de mărăcini , care servește la mărunțirea , afânarea și netezirea pământului arat , la acoperirea semințelor etc . ;

 

GREBLĂ

GRÉBLĂ , greble , s . f . 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele , fânul etc . sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ , se nivelează solul etc . 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă , servind la oprirea

 

GUNOI

... sg . cu sens colectiv ) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă . 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept așternut , întrebuințată ca îngrășământ agricol organic . 3. Fir de pai , scamă , murdărie etc . care se depune pe haine , care cade în lichide etc . 4. Epitet dat unui om de nimic ...

 

GUNOIȘTE

... GUNOÍȘTE , gunoiști , s . f . 1. Grămadă de gunoi ^1 ; loc unde se strâng gunoaiele ^1 . 2. Teren agricol

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>