Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADUNA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 97 pentru ADUNA.

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

GREBLA

... GREBLÁ , greblez , vb . I . Tranz . A aduna

 

GRUPA

... GRUPÁ , grupez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) aduna la un loc , a ( se ) reuni într - un grup . 2. Refl . A se alătura unei mișcări , unui curent , unui conducător ( militând ...

 

GRUPAT

GRUPÁT , - Ă , grupați , - te , adj . Care formează grupe ; strâns ( la un loc ) , adunat . - V.

 

HEXACORALIER

HEXACORALIÉR , hexacoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate marine , solitare sau adunate în colonii , cu șase tentacule ; ( și la sg . ) animal care face parte din această subclasă . [ Pr . : - li -

 

HORIȘTE

HORÍȘTE , horiști , s . f . ( Reg . ) Rotocol mare de fân , adunat din poloage ^1 ori risipit din căpițe ca să se usuce ; horitură . - Horă + suf . -

 

HORITURĂ

HORITÚRĂ , horituri , s . f . ( Reg . ) Rotocol mare de fân , adunat din poloage ^1 ori risipit din căpițe ca să se usuce ; horiște . - Hori + suf . -

 

LEGA

LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...

 

LIN

LIN ^3 , - Ă , lini , - e , adj . 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal , fără salturi și treceri bruște ( și în ritm moderat ) ; domol , liniștit , potolit . 2. ( Despre drumuri , pante etc . ) Cu înclinație mică , ușor de urcat sau de străbătut . 3. ( Despre sunete ) Lipsit de intensitate ; blând , potolit . 4. Calm , liniștit . LIN ^2 , linuri , s . n . 1. Vas de lemn , de tablă sau de beton în formă de jgheab , în care se adună și se storc strugurii . 2. Vas de lemn , de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii , a spirtului etc . ; vas , cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică . LIN ^1 , lini , s . m . Pește cu solzi mărunți , cu corpul gros , acoperit de mucus , care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă ( Tinca

 

MĂTURĂTURĂ

MĂTURĂTÚRĂ , măturături , s . f . 1. Măturare . 2. ( Concr . ) Gunoi adunat cu mătura . - Mătura + suf . -

 

MASA

... MASÁ^2 , masez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) aduna în număr mare , în grup compact ; a ( se ) concentra , a ( se ) îngrămădi . MASÁ^1 , masez , vb . I . Tranz . și refl . A ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>